Proiectul Canalului Dunăre-București – O scurtă istorie
În anul 1989, Canalul Dunăre-București era unul dintre cele mai mari proiecte aflate în desfășurare în România. Revoluția din 1989 a pus însă stop construcției acestui canal, care fusese abandonat după căderea regimului comunist. După mai bine de 30 de ani, guvernul actual intenționează să reia acest proiect monumental. Conform unui studiu de fezabilitate recent, costul estimat pentru finalizarea Canalului Dunăre-București este de aproximativ 22 de miliarde de lei, iar construcția ar dura cel puțin șase ani. Capacitatea totală a căii navigabile ar fi de 24 milioane de tone pe an, generând beneficii economice semnificative prin crearea unei legături directe între București și Portul Constanța.
Un visa vechi de un secol
Interesul pentru realizarea unei legături navigabile între București și Dunăre datează încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anul 1929, Parlamentul României a adoptat „Legea pentru Construirea Canalului Argeș-București-Dunăre”, însă recesiunea economică din anii 1930 și contextul premergător celui de-al Doilea Război Mondial au împiedicat începerea construcției. După 1960, noi studii au fost realizate pentru a evalua posibilitatea unei astfel de legături, dar inundațiile din anii 1970 și 1980 au provocat amânări suplimentare. Abia în 1986 au început lucrările efective pe râul Argeș și, ulterior, pe Dâmbovița, dar în ianuarie 1990, când proiectul era într-un stadiu avansat, a fost sistat și abandonat din lipsa resurselor financiare.
Traseul Canalului Dunăre-București
Canalul navigabil va avea o lungime de 73 de kilometri pe râul Argeș până la Oltenița, acoperind o diferență de nivel de 53 de metri prin patru noduri hidrotehnice (ecluze). Pe râul Dâmbovița, diferența de nivel de 14 metri va fi acoperită prin două noduri hidrotehnice. Secțiunea transversală a canalului va avea o formă trapezoidală, cu o lățime la bază de 80 de metri pe Argeș și 40 de metri pe Dâmbovița, și o adâncime minimă de 4,5 metri. Finalizarea acestui proiect va permite Bucureștiului acces direct la Portul Constanța și mai departe la orașele europene de pe Dunăre și la rețeaua de căi navigabile din Europa.
Motivele reluării proiectului
Ministerul Transporturilor subliniază importanța reluării și finalizării lucrărilor de amenajare a râurilor Argeș și Dâmbovița din mai multe motive majore:
1. Stadiul avansat al lucrărilor: Multe lucrări executate până în 1990 sunt deja într-un stadiu avansat și este necesar să se prevină distrugerea acestora din cauza vandalismului și a dezvoltării vegetației.
2. Prevenirea pierderilor financiare: Este esențial să se evite pierderea unei investiții de peste 2,7 miliarde de euro (fără TVA) realizată înainte de 1990, investiție care în prezent este abandonată și în continuă degradare.
3. Beneficii economice și sociale: Realizarea și exploatarea canalului navigabil va aduce beneficii economice și sociale semnificative, inclusiv navigația directă între București și Constanța, apărarea împotriva inundațiilor și dezvoltarea infrastructurii locale pentru irigații, alimentare cu apă, producerea de energie electrică și amenajări piscicole.
Beneficiile economice și sociale ale canalului
Unul dintre principalele avantaje economice ale acestui proiect este legarea directă a Bucureștiului de Portul Constanța și, implicit, de principalele orașe de pe Dunăre și de rețeaua europeană de căi navigabile. Pe lângă facilitarea navigației, canalul va contribui și la apărarea împotriva inundațiilor pentru 11 localități, protejând aproximativ 9.800 de gospodării și 50.000 de hectare de teren. În plus, va asigura alimentarea cu apă și irigațiile pentru zonele limitrofe, irigarea a 50.000 de hectare și desecarea a 30.000 de hectare. Se estimează, de asemenea, că proiectul va genera 126 GWh/an de energie electrică și va include amenajări piscicole pe 1.250 de hectare.
Impactul social
Realizarea acestui proiect va avea un impact social considerabil prin crearea de noi locuri de muncă. Se estimează că, pe parcursul execuției, vor fi create aproximativ 21.600 de locuri de muncă, iar în perioada de exploatare, aproximativ 520 de locuri de muncă permanente. Dezvoltarea infrastructurii locale va permite, de asemenea, crearea de zone logistice și parcuri industriale, crescând potențialul economic al localităților riverane și contribuind la reducerea șomajului.
Costurile proiectului
Valoarea totală a investiției este estimată la 22.131.246.565,426 lei, inclusiv TVA, din care 16.192.414.174,910 lei vor fi alocați pentru construcții și montaj. Evaluarea costurilor a luat în considerare prețurile actuale de piață pentru materiale, manoperă și utilaje. Implementarea proiectului va fi realizată în două etape principale, cu finanțare din fonduri europene și bugetul de stat.
Etapele implementării proiectului
Etapa A va include reactualizarea studiului de fezabilitate și aprobarea indicatorilor tehnico-economici și a coridorului de expropriere prin Hotărâre de Guvern. Etapa B va consta în proiectarea și execuția lucrărilor. Datorită dezvoltării vegetației și efectelor distructive asupra lucrărilor de apărare, este esențială promovarea rapidă a proiectului pentru a preveni pierderi investiționale suplimentare.
Proiectul Canalului Dunăre-București reprezintă un obiectiv major pentru România, atât din punct de vedere economic, cât și social. Reluarea acestui proiect nu doar că va valorifica investițiile anterioare, ci va aduce și beneficii semnificative pe termen lung, prin îmbunătățirea infrastructurii de transport, protejarea împotriva inundațiilor și dezvoltarea regională. Guvernul este hotărât să transforme acest vis vechi de un secol într-o realitate, contribuind astfel la modernizarea și dezvoltarea durabilă a României.
