România riscă să dispară din radarul marilor investitori. Avertismentul economistului Ionuț Dumitru

O eventuală retrogradare a ratingului de țară în categoria „junk” ar avea efecte majore asupra economiei României, avertizează economistul Ionuț Dumitru, consilier onorific al premierului interimar Ilie Bolojan. Acesta a explicat că o astfel de decizie ar limita drastic accesul la finanțare și ar îndepărta o mare parte dintre investitorii internaționali.

De ce este esențial ca România să își păstreze ratingul „investment grade”

Întrebat la Digi24 despre riscul ca România să fie retrogradată în categoria „junk”, Ionuț Dumitru a explicat că actualul calificativ de „investment grade” este esențial pentru accesul la piețele financiare internaționale.

„În primul rând, este important să înțelegem de ce contează acest rating de investment grade, adică nivelul recomandat investițiilor, pe care România încă îl are.

Foarte mulți investitori de pe piețele financiare internaționale au politici investiționale care le permit să investească doar în instrumente clasificate drept investment grade.

Separarea dintre investment grade și non-investment grade, adică junk, este foarte importantă pe piețele financiare, deoarece, în momentul în care ieși din categoria investment grade, dispari pur și simplu de pe radarul multor investitori care au voie să cumpere doar astfel de instrumente”, a afirmat el.

Economistul a arătat că România are un necesar uriaș de finanțare și trebuie să atragă constant fonduri pentru acoperirea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei publice.

„România are însă o nevoie foarte mare de finanțare. Dacă ne uităm la acest an, România trebuie să emită, în medie, peste 20 de miliarde de lei datorie în fiecare lună pentru a finanța deficitul bugetar și pentru a rostogoli datoria publică, adică pentru a refinanța obligațiile ajunse la scadență și a acoperi necesarul suplimentar de finanțare.

Chiar și cu un deficit bugetar în scădere față de anii anteriori, România are un necesar foarte mare de finanțare. Pentru a-l putea acoperi, este esențial să păstreze statutul de investment grade, deoarece altfel finanțarea ar deveni mult mai dificilă și mult mai scumpă.

Trebuie spus însă că România se află în această categorie de mai bine de 20 de ani, din 2004-2005. Atunci am primit pentru prima dată calificativul investment grade. Din păcate, nu am reușit niciodată să obținem un rating superior acestui prag minim”, a spus Ionuț Dumitru.

România nu și-a îmbunătățit ratingul nici în perioadele economice favorabile

Ionuț Dumitru a amintit că nici măcar în anii în care situația fiscală era considerabil mai bună agențiile de rating nu au acordat României un calificativ superior.

„Agențiile de rating, de-a lungul timpului, chiar și atunci când România a avut o situație economică mai bună — de exemplu în 2015, când deficitul bugetar era de doar 0,5% din PIB — nu au avut suficientă încredere încât să îmbunătățească ratingul țării.

Privind retrospectiv, este greu să le condamnăm, pentru că, după 2015, deficitul bugetar a început din nou să crească accelerat”, a precizat Dumitru.

Piețele financiare sancționează România înaintea agențiilor de rating

Economistul a explicat că percepția investitorilor poate avea efecte imediate, chiar înainte ca agențiile de rating să decidă o eventuală retrogradare.

„România are astăzi costuri de finanțare mai mari decât unele state care au un rating chiar mai slab decât al nostru. De exemplu, Serbia, care până nu demult nici măcar nu era investment grade, reușea să se împrumute mai ieftin decât România.

Pe lângă ratingul propriu-zis, contează însă și percepția piețelor financiare. Ratingurile nu se modifică foarte des, au o anumită inerție. Chiar dacă situația fiscală se deteriorează, agențiile nu reacționează imediat”, a explicat eacesta.

Economistul a subliniat că piețele au reacționat încă din 2024, când deficitul bugetar a depășit 9% din PIB.

„În 2024, când deficitul României a depășit 9% din PIB, agențiile nu ne-au retrogradat, ci doar au modificat perspectiva de la stabilă la negativă. Însă piețele financiare ne-au penalizat imediat.

Costurile de finanțare au crescut semnificativ, astfel încât România a început să plătească dobânzi ca și cum nu ar mai fi fost investment grade, deși încă se afla în această categorie. Așadar, rămâi pe radarul marilor investitori, dar te împrumuți mai scump, pentru că ești perceput ca fiind mai riscant”, a spus economistul.

Necesarul uriaș de finanțare pune presiune pe costurile împrumuturilor

Ionuț Dumitru a mai explicat că volumul foarte mare al împrumuturilor contractate de stat contribuie, la rândul său, la creșterea costurilor de finanțare.

„Mai există un aspect important: necesarul foarte mare de finanțare. Chiar dacă ai rating investment grade, dacă trebuie să te împrumuți foarte mult, costurile cresc inevitabil.

În ultimii ani, România a fost unul dintre cei mai mari emitenți de eurobonduri din Europa Centrală și de Est. Când cererea ta de finanțare este atât de mare, este firesc ca și costul acesteia să fie mai ridicat.

De aceea este înșelător să comparăm simplu nivelul datoriei publice. România are în prezent o datorie de aproximativ 60% din PIB. Cineva ar putea spune că este sub media europeană, care depășește 90% din PIB, și că nu avem motive de îngrijorare.”

Economistul a atras atenția că dimensiunea redusă a sistemului financiar românesc face ca susținerea datoriei publice să fie mai dificilă decât în alte state europene.

„Problema este însă capacitatea de finanțare. România are un sistem bancar de aproximativ cinci ori mai mic decât media Uniunii Europene. Activele bancare reprezintă puțin peste 50% din PIB, în timp ce media europeană este între 250% și 300% din PIB.

Prin urmare, o datorie publică de 60% din PIB este mult mai greu de susținut într-o economie cu un sistem financiar atât de redus”, a mai explicat Ionuț Dumitru.