Cum au transformat Regele Carol I și familia Rhein un cătun de pe Valea Prahovei într-un simbol al vinului spumant românesc (REPORTAJ)

În pivnițele Rhein de la Azuga nu există aer condiționat și nici instalații sofisticate de climatizare. Totuși, deasupra miilor de sticle care se odihnesc la maturare, pereții groși și sistemul de ventilație naturală mențin aproape aceeași temperatură pe tot parcursul anului, indiferent dacă afară sunt 35 de grade sau ninge viscolit.

Dar povestea începe cu mult înainte de pivnițele de la Azuga, la câteva zeci de kilometri distanță, în podgoriile DAR1892 de pe Dealul Mare.

Totul începe în vie

La Gura Vadului, în județul Prahova, la aproximativ o oră și jumătate de București, pe cele peste 130 de hectare de viță-de-vie, unul dintre inginerii domeniului ne explică de ce Dealul Mare este considerat una dintre cele mai renumite zone viticole pentru vinurile roșii din România. Expunerea sudică, solurile calcaroase și numărul mare de zile însorite permit obținerea unor producții reduse, dar de calitate, de aproximativ 5-8 tone de struguri la hectar.

„Noi încercăm să facem vinurile din niște vii cât mai sănătoase, fără prea multe pesticide, insecticide mai deloc. Încercăm să protejăm natura”, explică unul dintre inginerii domeniului.

„Ca să obții un vin roșu de calitate, zilele necesare pe an cu soare sunt de 120 de zile, ceea ce se întâmplă în Dealul Mare. Strugurii albi din zona Dealul Mare, spre deosebire de Transilvania, Moldova, nu au aceeași aciditate ridicată și de aceea preferăm să avem struguri roși”, a completat Daniel Borțeanu, somelier.

În podgorie sunt cultivate atât soiuri românești – Fetească Neagră, Fetească Regală și Fetească Albă –, cât și soiuri internaționale, precum Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay, Pinot Noir și Sauvignon Blanc. Pinot Noir și Chardonnay stau, de altfel, la baza principalelor spumante Rhein produse prin metoda tradițională.

Azuga, satul care a devenit un centru industrial

Dacă Dealul Mare oferă materia primă, povestea începe la Azuga. La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea era un cătun cu doar câteva zeci de case. Destinul localității avea să se schimbe odată cu venirea Regelui Carol I și cu amplul program de modernizare a României. Construirea căii ferate București-Brașov, dezvoltarea Domeniului Coroanei și apariția Castelului Peleș au atras în zonă investitori occidentali, iar printre primii s-au numărat industriașii sași veniți din Brașov.

Familiile Rhein, Schiel și Scheeser au investit în fabrici de postav, bere și vinuri, transformând Azuga într-un adevărat centru industrial. Profesorul Nicolae Basilescu avea să numească localitatea, încă din 1910, „Manchesterul României”, datorită dezvoltării sale spectaculoase.

Familia Rhein și nașterea unei tradiții

Wilhelm August Rhein și frații săi proveneau dintr-o familie cu tradiție în industria textilă. În 1886 au construit la Azuga una dintre cele mai importante fabrici de postav din țară, iar câțiva ani mai târziu au început să investească în industria vinului. În 1892 au fost ridicate pivnițele care există și astăzi.

Spre deosebire de cramele din regiunea franceză Champagne, acestea au fost construite la suprafață, folosind un sistem ingenios de pereți dubli și ventilație naturală, care menține temperatura aproape constantă pe tot parcursul anului.

„Această cramă este unică. De ce? În zona Champagne, toate cramele producătoare de șampanie sunt subterane. Aceasta este de suprafață. Pereții sunt dubli, cu pernă de aer pe interior, ventilația este naturală. Asta înseamnă că în interiorul cramei, vara, iarna, nu contează cât de cald sau rece este afară, sunt 7 grade. Rar să crească la 8 sau să scadă la 6 grade”, explică somelierul Daniel Borțeanu în timpul turului ghidat.

În interior, umiditatea ridicată, favorizată de mucegaiul adus de frații Rhein din Franța, și temperatura constantă creează condițiile necesare pentru maturarea lentă a vinului spumant prin metoda tradițională, proces care poate dura, în unele cazuri, până la 31 de luni.

De la Azuga la Curtea Regală

Recunoașterea internațională a venit încă de la începutul secolului XX. Produsele Rhein au fost premiate la Expoziția Universală de la Paris din 1900, iar câțiva ani mai târziu compania a primit titlul de Furnizor al Curții Regale. În aceeași perioadă, producția industrială de vin spumant a început să se dezvolte la Azuga.

Relația cu Casa Regală avea să devină și mai strânsă. La sfârșitul anului 1909 a fost înființată societatea pe acțiuni Pivnițele Rhein & Cie, iar documentele istorice arată că Regele Carol I a devenit acționar al companiei și a urmărit îndeaproape dezvoltarea afacerii. Spumantul Rhein a fost servit inclusiv la banchetul organizat cu ocazia Încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, la Alba Iulia, în 1922, iar în 2020 compania a primit din nou statutul de Furnizor Oficial al Casei Regale a României.

Succesul Rhein nu a rămas fără ecou. În perioada interbelică au apărut noi producători de vin spumant, precum Nicolae Basilescu, Mott & Fils și Muller-Reis. Competiția nu s-a purtat doar în pivnițe, ci și în paginile ziarelor vremii.

Reclamele promiteau produse comparabile cu cele franceze, iar rivalitatea dintre producători a contribuit la dezvoltarea pieței românești a vinului spumant și la consolidarea reputației acestui produs.

Cu toate acestea, Rhein și-a păstrat poziția de lider, iar spumantul produs la Azuga a rămas o prezență constantă în pivnițele Casei Regale, alături de cele mai cunoscute etichete franceze.

Tradiția care a supraviețuit tuturor regimurilor

Naționalizarea din 1948 a pus capăt afacerii familiei Rhein, iar fabrica a fost integrată în industria de stat și, ulterior, în brandul Zarea. Producția de vin spumant nu a fost însă întreruptă niciodată.

După 1990, pivnițele au fost restaurate și au devenit parte a Domeniilor Alexandrion Rhein 1892, unde metoda tradițională de fermentare în sticlă este folosită și astăzi. Strugurii provin din podgoriile Dealului Mare, iar spumantele produse aici continuă să fie premiate la competiții internaționale.

Azuga rămâne unul dintre puținele locuri din România în care istoria Casei Regale și tradiția vinului spumant se întâlnesc firesc. În pivnițele construite în 1892, fiecare sticlă de Rhein duce mai departe tradiția, dovadă că unele povești nu se păstrează doar în arhive, ci continuă să trăiască prin oamenii care aleg să le ducă mai departe.