Tradiția textilelor cu mesaje din casele săsești, prezentată într-o expoziție la Bistrița-Năsăud

Aproximativ 30 de textile de interior cu mesaje, specifice caselor săseşti, fac subiectul unei expoziţii vernisate, vineri, la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, organizată împreună cu Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania, conform Agerpres.

Regăsite în locuinţele tradiţionale în special în „casa de dinainte” (Vordere Stube), un fel de cameră de oaspeţi, unde nu se locuia, mesajele cusute sau brodate erau amplasate fie pe păretare, deasupra mesei sau patului, fie constituiau decor pentru perne, cuverturi, feţe de masă, perdele sau prosoape.

Expoziţia „Transilvania, patrie dragă / Siebenburgen, süße Heimat” de la muzeul din Bistriţa reuneşte astfel de obiecte atât din patrimoniul instituţiei, cât şi de la muzeul din Germania, fiind ilustrate cele patru perioade în care acest tip de textile de interior au fost parte integrantă din viaţa şi tradiţiile saşilor transilvăneni.

Curatorul expoziţiei din partea muzeului din Gundelsheim, dr. Irmgard Sedler, săsoică emigrată în Germania, a explicat începuturile acestei tradiţii, ce datează din secolul al XVIII-lea.

„Prin secolul XVIII, începe să se facă ‘casa bună’, casa de dinainte, şi numai acolo se pun aceste păretare. Se pun în primul rând deasupra mesei şi deasupra patului, elementele importante. După aceea, unde găseau loc şi toate acestea au conţinut mesaje religioase protestante. Unul dintre cele mai importante mesaje: doi stâlpi ai vieţii nu se clatină niciodată – rugăciunea şi munca, Ora et labora. Pe lângă mesaje, erau cusăturile, adică trebuia cuvântul, care este sfânt, să fie cât mai frumos migălit”, a spus Irmgard Sedler.

Perioada 1820-1840, cunoscută drept epoca Biedermeier, aduce cu sine moda tapiseriilor de perete şi în casele ţărăneşti din Transilvania, dar şi o schimbare a tipului de mesaje inscripţionate, menţiunile religioase împletindu-se cu cele două mari valori ale vremii, casa şi familia – idealuri sociale şi simboluri ale fericirii şi siguranţei.

„În Biedermeier, nimic nu era mai important decât familia şi casa pe care o ai şi cât este de morală nevasta şi cât de morali sunt oamenii. ‘Cel mai bun lucru pe care ţi-l poate da Dumnezeu este o casă care te mulţumeşte şi în care să fii fericit’ sau ‘Nu căuta norocul prea departe, îl găseşti în casa ta proprie’ – ca exemple”, a menţionat reprezentanta muzeului german.

La începutul secolului al XX-lea, textilele decorative ajung să devină tot mai răspândite cu ajutorul comercianţilor, care aduc la târguri sau pieţe astfel de obiecte, dar preimprimate, cu modele simple şi cu inscripţii ilustrând scene din viaţa gospodinei şi a căminului.

Aceste textile nu ajung, însă, niciodată, să fie expuse în „casa bună”, ci decorează bucătării sau holuri, iar ulterior sunt oferite şi în limbile maghiară şi română, devenind astfel parte din cultura populară a celorlalte naţiuni din Transilvania.

O altă etapă în istoria textilelor de interior cu mesaje, după anul 1900, este cea în care acestea sunt utilizate pentru a afirma identitatea saşilor, punând accent pe limbă, credinţă şi portul tradiţional. Această perioadă coincide cu începutul migraţiei saşilor transilvăneni către Germania şi Austria.

Textilele decorative expuse la Bistriţa acoperă perioada 1880-1960 şi pot fi admirate, alături de alte obiecte specifice portului tradiţional săsesc, până la mijlocul lunii septembrie.