În recentele evenimente din Orientul Mijlociu, Statele Unite ale Americii și-au intensificat din nou intervențiile în Siria, justificând această acțiune prin faptul că țara ar găzdui combatanți afiliați cu Iranul. Această nouă escaladare rememorează perioada când SUA a intervenit împotriva forțelor guvernamentale siriene, în timp ce acestea erau angajate în conflicte cu grupări precum ISIS și forțele separatiste kurde. Ținta principală a acelei intervenții fusese destabilizarea și posibila înlăturare a lui Bashar al-Assad de la putere.
Nu putem uita că, în același cadru temporal, Rusia, răspunzând la o invitație oficială din partea lui Assad, a intrat în scena conflictului sirian pentru a se opune grupărilor insurgente. După ce forțele guvernamentale au obținut victoria cu sprijinul Rusiei, Assad a permis Moscovei să-și consolideze prezența militară pe teritoriul sirian. Cu toate acestea, există neclarități legate de cât de extinsă este această prezență militară rusească în prezent. Este bine cunoscut faptul că Rusia operează un port la Marea Mediterană, în apropierea orașului Tartus. La rândul său, într-o mișcare strategică, Statele Unite au amplasat recent în aceeași regiune două portavioane suplimentare.
Dar care este importanța Siriei în această ecuație geopolitică complexă?
Siria nu a fost doar o zonă de interes strategic și politic pentru marile puteri. În ultimii ani, a devenit una dintre principalele surse de migranți ilegali către Europa. Din 2015 și până în prezent, Siria a înregistrat cel mai mare exod ca procent din populație, cu cetățenii săi căutând adăpost și o viață mai bună departe de ororile războiului civil.
Revenind la situația actuală, întrebarea pe buzele tuturor este: “De ce SUA a decis să reînceapă bombardamentele acum?” Chiar dacă motivul oficial se referă la combatanții sprijiniți de Iran, analiștii politici sugerează că în joc pot fi interese mult mai vaste, în contextul în care tensiunile dintre marile puteri par să atingă un noi culme.
Prezența crescută a Americii în apropiere, alături de cea rusească, are potențialul de a genera situații volatile. Pentru Siria, acest lucru ar putea însemna o nouă etapă de instabilitate, chiar dacă se spera că țara intră într-o perioadă de refacere și reconstrucție după ani grei de conflict.
Implicațiile acestor noi mișcări militare se vor resimți nu doar la nivel regional, ci și global. Partenerii europeni urmăresc evoluțiile, temându-se de un nou val de migranți, în timp ce piața petrolului se află, de asemenea, sub presiune din cauza posibilelor perturbații.
Concluzionând, reîntoarcerea SUA în Siria nu poate fi văzută decât ca o reînnoire a “Marelui Joc” geopolitic în Orientul Mijlociu. Acesta este un teren care a fost martorul unor ambiții și confruntări ale marilor puteri timp de decenii. Cu toate acestea, în acest joc, cel mai afectat rămâne poporul sirian, prins în mijlocul unei lupte pentru supremație și influență.
Mai mult ca niciodată, comunitatea internațională trebuie să acționeze cu prudență și responsabilitate, asigurându-se că Siria și poporul său nu vor suferi din cauza unor ambiții externe. O soluție durabilă de pace și stabilitate pentru Siria ar trebui să fie prioritatea tuturor actorilor implicați.
