Sociologul şi filosoful francez Edgar Morin, o figură importantă a vieţii intelectuale, a murit vineri la vârsta de 104 ani, transmite AFP sâmbătă care citează o informaţie primită de la soţia lui Morin.
Un gigant al gândirii, cu înclinaţii politice de stânga, a fost autorul unei opere cunoscute în întreaga lume, care contrazice sociologia tradiţională şi care se prezintă ca o reflecţie asupra omenirii bazată pe date ştiinţifice, potrivit Agerpres.
„Până în ultimele sale zile, Edgar Morin a rămas atent la lume, la ceilalţi şi la marile probleme umane care i-au hrănit gândirea”, a declarat soţia sa, Sabah Abouessalam Morin, într-un comunicat trimis AFP.
Originalitatea acestui evreu laic, care se considera un „braconier de cunoaştere”, constă în respingerea fragmentării cunoaşterii, în favoarea unei viziuni culturale şi ştiinţifice multidisciplinare, pentru a confrunta „complexitatea realităţii”.
A fost numit „gânditorul planetar” deoarece, prin conceptul de „gândire complexă”, a urmărit să „conecteze ceea ce, în percepţia noastră obişnuită, nu este conectat”.
Edgar Morin credea că, cu cât riscurile crizelor sunt mai mari, cu atât şansele de soluţii sunt mai mari. La întrebarea, care i se adresa foarte des, dacă este optimist sau pesimist, el a răspuns în 2005: „Sunt un ‘optipesimist’ (…), eu sper pe un fond al disperării”.
Născut ca unic copil pe 8 iulie 1921, la Paris, într-o familie evreiască originară din Salonic, Grecia, Edgar Nahoum s-a alăturat Partidului Comunist în 1941 şi a intrat în Rezistenţă sub pseudonimul Morin.
A făcut o impresie puternică odată cu publicarea în 1959 a lucrării „Autocritică” (Autocritică), care relatează excluderea sa din Partidul Comunist Francez (PCF), din care fusese o figură importantă, şi propria orbire faţă de stalinism.
În acea perioadă, a fost şi unul dintre fondatorii comitetului de intelectuali împotriva războiului din Algeria.
Precursor al „sociologiei prezentului”, el s-a concentrat asupra fenomenelor puţin studiate de sociologie: cinematografia, noile tehnologii, sportul sau transformarea zonelor rurale.
În cel de-al cincilea volum al operei sale fundamentale, „La Methode” (Metoda), el a scris: „Cu cât ştim mai multe despre umanitate, cu atât o înţelegem mai puţin. Disocierile dintre discipline o fragmentează, o golesc de viaţă, de carne, de complexitate, iar unele ştiinţe considerate umane o golesc chiar şi de noţiunea de om”.