Seceta nu afectează în mod egal comunitățile care depind de aceeași sursă de apă. Cercetătorii au descoperit că modul în care este împărțită apa râurilor poate accentua diferențele dintre consumatori, însă un nou sistem de gestionare ar putea reduce aceste dezechilibre.
Un studiu publicat în revista Water Resources Research arată că o distribuire mai bine coordonată a apei râurilor ar putea reduce efectele inegale ale secetei și ar permite utilizarea mai eficientă a resurselor disponibile, relatează Phys, potrivit Mediafax.
Râurile asigură apa necesară agriculturii, industriei și gospodăriilor, însă în perioadele de secetă cantitățile disponibile pot deveni insuficiente.
Problema este accentuată de faptul că utilizatorii aflați în amonte pot extrage apa înainte ca aceasta să ajungă la comunitățile situate în aval, chiar dacă respectă limitele legale de consum.
Cum ar putea fi împărțită apa mai echitabil
Pentru a identifica o soluție, cercetătoarea Jiheun Kim, de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, și colegii săi au analizat bazinul râului Yeongsan, din sud-vestul Coreei de Sud.
Folosind un model informatic și date colectate pe parcursul a aproape 30 de ani, echipa a comparat două scenarii: unul în care fiecare utilizator consumă cantitatea maximă permisă și altul în care restricțiile devin mai severe pe măsură ce seceta se intensifică.
În sistemul propus, utilizatorii din amonte și din zona centrală a râului ar trebui să reducă progresiv consumul, astfel încât să rămână suficientă apă și pentru cei din aval.
În cele mai grave condiții de secetă, modelul prevedea inclusiv interzicerea temporară a extragerii apei.
Distribuirea mai eficientă a apei ar putea aduce beneficii de patru milioane de dolari
Rezultatele simulării au arătat că noul sistem ar putea îmbunătăți distribuția apei și ar genera beneficii economice suplimentare de aproximativ patru milioane de dolari.
Totuși, avantajele nu ar fi împărțite în mod egal. Agricultorii și companiile din amonte ar putea înregistra pierderi din cauza restricțiilor, în timp ce utilizatorii din aval ar beneficia de cantități mai mari de apă.
Cercetătorii au analizat și posibilitatea compensării celor afectați, prin reducerea tarifelor pentru utilizarea apei sau acordarea de sprijin financiar în perioadele de secetă severă.
Studiul sugerează că beneficiile suplimentare obținute prin cooperare ar putea, în anumite scenarii, să acopere aceste compensații.
Specialiștii avertizează însă că o distribuție perfect egală nu reprezintă neapărat cea mai bună soluție, deoarece restricțiile excesive ar putea descuraja participarea agricultorilor și a companiilor.
De ce ar putea fi dificil de aplicat sistemul în viitor
Cercetătorii au testat și scenarii în care cererea de apă crește, iar cantitățile eliberate din rezervoarele agricole scad.
În aceste condiții, cooperarea devine mai dificilă, iar unele mecanisme nu mai generează suficiente beneficii pentru compensarea utilizatorilor afectați.
Autorii subliniază că rezultatele provin din simulări informatice, nu dintr-un experiment desfășurat în condiții reale. Prin urmare, nu este încă sigur dacă agricultorii și companiile ar accepta restricțiile și compensațiile propuse.
Aplicarea sistemului ar necesita monitorizarea atentă a consumului, reguli clare și acorduri între utilizatorii care împart aceeași sursă de apă.
Concluzia studiului este că gestionarea secetei nu depinde exclusiv de reducerea consumului, ci și de felul în care resursele disponibile sunt distribuite.
Pe măsură ce competiția pentru apa dulce se intensifică, cooperarea între utilizatori ar putea deveni la fel de importantă ca măsurile de economisire a apei.
This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .