România rămâne fără energia de la Cernavodă: Dunărea cade spre un debit de doar o treime din normal

Debitul Dunării la intrarea în România va continua să se mențină la valori extrem de scăzute și va coborî până la 1.250 de metri cubi pe secundă în următoarele zile, potrivit prognozei Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA). Evoluția complică perspectivele repornirii celor două reactoare ale Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă, oprite în urma secetei istorice din această vară.

Potrivit INHGA, debitul Dunării la intrarea în țară, în secțiunea Baziaș, va fi staționar în primele trei zile ale intervalului de prognoză, la valoarea de 1.350 mc/s, după care va scădea ușor, ajungând la 1.250 mc/s în data de 8 octombrie.

Valoarea este cu mult sub media multianuală a lunii octombrie, de 3.900 mc/s. Astfel, debitul prognozat pentru finalul intervalului reprezintă doar aproximativ 32% din valoarea normală pentru această perioadă a anului.

În aval de Porțile de Fier, debitele vor fi, în general, în scădere. INHGA consemna deja la începutul lunii octombrie scăderi pe sectorul Gruia-Cernavodă.

Vești proaste pentru repornirea Centralei de la Cernavodă

Noua prognoză este importantă mai ales pentru situația Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă. Cele două reactoare sunt în continuare oprite după ce nivelul Dunării a scăzut în această vară până la valori istorice, iar autoritățile așteaptă o creștere suficientă a apei pentru ca unitățile să poată fi repornite în condiții de siguranță.

La 24 septembrie, secretarul de stat în Ministerul Energiei Cristian Bușoi declara că prognozele pentru următoarele zece zile nu indicau un nivel suficient al Dunării pentru reluarea funcționării centralei.

„La Cernavodă situația este în continuare rezervată. Avem prognoză pe următoarele 10 zile care arată că nu vom avea un nivel al debitului la intrarea în țară și un nivel al apei la Cernavodă pentru redeschiderea în siguranță a celor două reactoare, pentru a avea apa necesară pentru pompele de răcire ale reactoarelor”, afirma oficialul.

Bușoi estima atunci că repornirea ar putea deveni posibilă abia „către mijlocul lunii octombrie”, în funcție de evoluția prognozelor.

Datele publicate acum de INHGA nu indică însă o îmbunătățire, ci dimpotrivă: debitul de la Baziaș ar urma să scadă de la 1.350 la 1.250 mc/s până în 8 octombrie.

Acest lucru nu înseamnă automat că reactoarele nu vor putea fi repornite la jumătatea lunii, deoarece decisiv este nivelul efectiv al apei în zona Cernavodă și capacitatea sistemului de captare de a furniza apa necesară instalațiilor centralei. Tendința hidrologică este însă nefavorabilă unei reporniri rapide.

Dunărea a coborât la Cernavodă la cel mai mic nivel măsurat vreodată

Situația din această toamnă vine după o vară excepțională din punct de vedere hidrologic. În septembrie, Dunărea a ajuns la Cernavodă la valori chiar mai reduse decât cele înregistrate în timpul crizei din august.

La 20 septembrie, nivelul fluviului a coborât până la -255 de centimetri la Cernavodă, cea mai mică valoare din perioada măsurătorilor moderne.

Autoritățile au efectuat în ultimele luni lucrări de dragare și au analizat soluții suplimentare pentru direcționarea unei cantități mai mari de apă către priza de răcire a centralei.

Guvernul a constituit inclusiv un Comitet Interministerial Bala-Cernavodă, la care participă Ministerul Energiei, Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului, Apele Române, INHGA, Administrația Fluvială a Dunării de Jos, Administrația Canalelor Navigabile și Nuclearelectrica, pentru găsirea unor soluții tehnice.

Printre măsurile analizate s-au numărat dragarea și amplasarea unor nave și barje pentru direcționarea apei către Canalul Dunăre-Marea Neagră și către centrală.

România a pierdut peste 1.200 MW de producție în bandă

Oprirea celor două reactoare de la Cernavodă are un impact important asupra Sistemului Energetic Național.

În mod normal, cele două unități asigură împreună aproximativ o cincime din producția de energie electrică a României și reprezintă una dintre principalele surse de producție constantă, indiferent de condițiile meteorologice.

Ministerul Energiei estimează că lipsa reactoarelor înseamnă un deficit de aproximativ 1.200-1.300 MW de producție în bandă.

Cristian Bușoi declara la sfârșitul lunii septembrie că lipsa acestei producții este compensată în principal prin importuri.

„În mare parte prin importuri”, explica secretarul de stat, precizând că au fost folosite suplimentar grupurile Complexului Energetic Oltenia, centralele pe gaze, producția fotovoltaică în timpul zilei și energia eoliană.

În perioadele cu producție eoliană redusă, România a ajuns să importe aproximativ 2.500 MW în orele de consum ridicat, potrivit oficialului Ministerului Energiei.

Prelungirea opririi reactoarelor poate menține astfel o presiune suplimentară asupra importurilor și asupra prețurilor de pe piața angro de energie, în special în orele de seară, când producția fotovoltaică dispare, iar consumul rămâne ridicat.

Impactul depinde însă de producția hidro, eoliană și pe gaze, de consum și de situația energetică din țările vecine.

Debitele mici lovesc și hidroenergia

Problema este amplificată de situația hidrologică generală din România. INHGA arată că debitele râurilor se situează, în general, sub 30% din mediile multianuale lunare în numeroase bazine hidrografice.

Acest lucru poate limita și producția hidroenergetică, exact într-o perioadă în care Sistemul Energetic Național nu beneficiază de producția celor două reactoare nucleare.

Într-un scenariu nefavorabil, România poate ajunge astfel să aibă simultan producție nucleară zero și o contribuție redusă a hidrocentralelor, ceea ce crește importanța centralelor pe gaze și cărbune, a energiei eoliene și a importurilor.

Navigația și transportul de mărfuri, alte victime ale secetei

Nivelurile foarte reduse ale Dunării pot provoca probleme și transportului fluvial. Atunci când adâncimea șenalului navigabil scade, navele sunt obligate să transporte cantități mai mici de marfă pentru reducerea pescajului. În zonele cele mai dificile pot fi necesare lucrări de dragare sau pot fi introduse restricții de navigație.

Consecința economică este creșterea costului transportului pentru cereale, produse petroliere, materii prime și alte mărfuri transportate pe Dunăre.

Debitele reduse pot afecta, de asemenea, prizele de apă ale unor operatori economici sau localități riverane, în cazul în care nivelurile locale coboară sub limitele normale de exploatare.