de Dr. Adrian Leonard Mociulschi
În primăvara anului 1944, în timp ce frontul din Crimeea se prăbușea sub ofensiva sovietică, comandantul Armatei 17 Germane a încredințat comanda Corpului 5 Armată (C.5.A.) german unui general român. STIRIPESURSE.RO publică documentul militar care consemnează acest episod și permite reconstituirea sa aproape oră cu oră.
Crimeea. 14 Aprilie 1944. Ora 16:00
Cerul Crimeii este brăzdat de fum. La orizont se aud explozii surde, iar avioanele sovietice lovesc drumuri, depozite și coloane aflate în retragere. De câteva zile, frontul Axei se rupe bucată cu bucată. Unitățile germane și române se retrag spre „Cetatea Sevastopol”, ultimul bastion al apărării din peninsulă.
La punctul de comandă al Diviziei 3 Munte română, telefoanele sună fără încetare. Din prima linie sosesc rapoarte alarmante, cereri de muniție și solicitări urgente de întăriri. Ofițerii urmăresc pe hărți evoluția unei situații care se degradează de la oră la oră. În acest context, Jurnalul de Operații consemnează un episod surprinzător:
„La orele 16, Generalul Jaenecke a sosit la punctul de comandă al Diviziei, personal, pentru a încredința comanda tuturor unităților române și germane (…)”.
La prima vedere este doar o frază. În realitate, ea surprinde una dintre cele mai neobișnuite scene ale campaniei din Crimeea.
Nu prin radio. Nu prin curier. Generalul Jaenecke vine personal la punctul de comandă al Diviziei 3 Munte pentru a încredința comanda unui general român.
Numele lui era Leonard Mociulschi.
23 Aprilie. O sută de tancuri
Nouă zile mai târziu, pe 23 aprilie 1944, sovieticii declanșează atacul decisiv.
Jurnalul de Operații consemnează că ofensiva este precedată de o puternică pregătire de artilerie. Ore întregi, pozițiile defensive din jurul Sevastopolului sunt măturate de foc. Aerul este încărcat de fum, iar exploziile se succed atât de des încât devin un zgomot continuu.
Apoi, prin fum, încep să apară siluetele tancurilor.
Din perdeaua de praf ridicată de bombardament înaintează blindatele sovietice. Potrivit documentului militar, aproximativ o sută de tancuri sunt aruncate în luptă. În urma lor avansează infanteria, convinsă că apărarea a fost deja zdrobită.
Obiectivul era limpede: spargerea frontului și deschiderea drumului spre ultimele poziții defensive din jurul Sevastopolului.
Dar apărarea rezistă.
Jurnalul notează sec:
„Toate atacurile infanteriei inamice au fost oprite și sdrobite la poziția de rezistență.”
Mai jos apare o altă consemnare, aproape lipsită de emoție:
„Un număr de circa 25 care, pătruns în adâncimea poziției, au fost distruse.-”
Crimeea. 24 Aprilie 1944. Ora 09:30
La zece zile de la primirea comenzii în sectorul C.5.A., misiunea era încheiată.
Jurnalul de Operații consemnează sec:
„La orele 9,30 Dl. General Allmendinger înapoindu-se s’a predat comanda C.5.A. de către Dl. General Mociulschi Leonard.-”
Așa se închide episodul.
Fără discursuri. Fără ceremonii. Fără comunicate triumfaliste.
Generalul român își executase misiunea și preda comanda titularului, revenit la post.
În arhivă, întregul episod ocupă doar câteva rânduri.
În aprilie 1944 însă, timp de zece zile, în timp ce frontul din Crimeea se prăbușea sub presiunea ofensivei sovietice, acele câteva rânduri consemnau un fapt rar: comandantul Armatei 17 Germane îi încredințase temporar conducerea Corpului 5 Armată unui general român.
În mijlocul uneia dintre cele mai aprige confruntări de pe Frontul de Est, acesta a exercitat comanda unei mari unități germane și a predat-o înapoi titularului după îndeplinirea misiunii.
Numele lui era Leonard Mociulschi.
Iar după 82 de ani, documentele încă vorbesc.









This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .