Acasă Economie O nouă criză financiară nu ar mai începe ca în 2008. Unde...

O nouă criză financiară nu ar mai începe ca în 2008. Unde s-au mutat marile riscuri și cât de vulnerabilă este România

0



La 18 ani de la prăbușirea Lehman Brothers, momentul care a devenit simbolul crizei financiare globale din 2008, economia mondială arată radical diferit. Băncile sunt mai bine capitalizate și mai strict supravegheate, iar economia României este mult mai mare. Riscurile nu au dispărut însă, ci s-au mutat. Creșterea spectaculoasă a sectorului financiar non-bancar, datoriile publice ridicate, deficitele bugetare și costurile mai mari de finanțare creează noi vulnerabilități. Pentru România, una dintre probleme este și apropierea ratingului suveran de categoria nerecomandată investițiilor.

Pe 15 septembrie se împlinesc 18 ani de la prăbușirea Lehman Brothers, unul dintre momentele definitorii ale celei mai grave crize financiare globale din ultimele decenii.

Originile crizei se aflau însă în segmentul riscant al pieței imobiliare americane. Problemele creditelor ipotecare s-au propagat în sistemul financiar, iar ulterior efectele au ajuns în economia reală.

Falimentul Lehman Brothers a reprezentat punctul critic al unui proces marcat de contracția abruptă a creditării, pierderea încrederii în sistemul financiar și prăbușirea piețelor de capital. Au urmat intervenții fără precedent din partea băncilor centrale și a guvernelor.

În Europa, criza financiară a fost urmată de criza datoriilor suverane. Grecia și alte state europene au avut nevoie de asistență financiară din partea FMI, BCE și Comisiei Europene, în timp ce băncile din Spania au primit sprijin prin mecanismele europene de stabilitate.

România și-a revenit greu după criza financiară din 2008

România a resimțit puternic șocul financiar global. Economia a traversat o recesiune severă, cu scăderi de peste 15% în numai doi ani, iar revenirea la ritmul anterior de dezvoltare a necesitat mai mulți ani.

Costurile au fost resimțite direct de populație și companii. Salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, TVA a fost majorată cu cinci puncte procentuale, iar prețurile locuințelor au coborât cu peste 50% față de maxime.

Bursa de la București a fost, de asemenea, puternic afectată. Indicele BET a pierdut peste 80%, în timp ce deprecierea leului a amplificat dificultățile debitorilor care aveau credite în euro sau franci elvețieni.

Efectele nu s-au încheiat odată cu ieșirea din recesiune, ci s-au resimțit timp de mai mulți ani și au limitat potențialul de creștere al economiei românești.

Criza a schimbat însă și regulile sistemului financiar. În Europa au fost create noi mecanisme de supraveghere și intervenție pentru protejarea uniunii monetare, iar reglementările aplicate băncilor au devenit mai stricte.

În Statele Unite, legea Dodd-Frank a introdus cerințe mai dure privind capitalul și lichiditatea și a urmărit limitarea asumării excesive de riscuri de către instituțiile financiare.

Riscul s-a mutat: sectorul financiar non-bancar a ajuns la 256,8 trilioane de dolari

Sistemul financiar din 2026 este structural diferit de cel existent înaintea crizei din 2008. Atunci, legăturile dintre bănci și răspândirea instrumentelor financiare complexe au accelerat transmiterea pierderilor. Odată cu dispariția încrederii, accesul la finanțare a devenit extrem de dificil, scoțând la suprafață fragilitatea întregului sistem.

Reglementările bancare introduse ulterior au redus o parte dintre riscuri, dar au produs și o schimbare importantă: o parte din activitatea de finanțare s-a mutat în afara sistemului bancar tradițional.

„Un efect neanticipat al regulilor mai stringente a fost migrarea finanțării în afara intermedierii clasice. S-au extins masiv în această perioadă entități precum fonduri de capital privat (private equity), fonduri de risc (hedge funds) sau credit furnizat în mod privat”, explică Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România.

Potrivit datelor Financial Stability Board citate de acesta, sectorul financiar non-bancar ajunsese la 256,8 trilioane de dolari în 2024.

Dimensiunea acestuia aduce însă și noi surse de vulnerabilitate. Fondurile care furnizează credit privat pot deține active pe termen lung finanțate din surse pe termen scurt, iar unele entități non-bancare pot utiliza efectul de levier peste nivelurile disponibile instituțiilor bancare.

„În vremuri liniștite, profiturile sunt multiplicate. În perioade agitate, riscurile sunt puternic amplificate. În prezent, este una din marile vulnerabilități ale sistemului financiar”, arată Cazacu.

Dacă în 2008 băncile se aflau în centrul crizei, atenția se îndreaptă acum tot mai mult către sectorul financiar non-bancar și către conexiunile acestuia cu restul sistemului.

Dobânzile ridicate schimbă ecuația unei eventuale noi crize

O altă diferență majoră față de perioada de după criza financiară este nivelul dobânzilor.

Ani la rând, băncile centrale au menținut dobânzile la niveluri foarte scăzute și au injectat masiv lichiditate în economie. Creditarea și piețele financiare au beneficiat de această perioadă a banilor ieftini.

Revenirea inflației a schimbat însă radical situația. La aceasta s-au adăugat tensiunile geopolitice și preocupările legate de finanțele publice, care au contribuit la creșterea costurilor de finanțare.

Deficitele acumulate în Statele Unite au alimentat creșterea datoriei suverane și au atras o atenție tot mai mare din partea investitorilor. Randamentele titlurilor de stat americane pe zece ani s-au apropiat de pragul de 5%, sporind presiunea asupra piețelor de capital și a activelor considerate mai riscante.

În eventualitatea unor noi turbulențe, băncile centrale ar trebui astfel să găsească un echilibru între protejarea stabilității financiare și combaterea inflației, ceea ce poate limita spațiul disponibil pentru o relaxare rapidă a politicii monetare.

Economia României este de 3,8 ori mai mare decât în 2008

România anului 2026 este semnificativ diferită de cea lovită de criza financiară în urmă cu 18 ani.

„PIB-ul a crescut de 3,8 ori față de 2008, iar salariul mediu brut de 6,2 ori”, spune Claudiu Cazacu.

Creșterea economiei și a veniturilor a venit însă împreună cu o majorare substanțială a datoriei publice. Potrivit analizei citate, datoria publică raportată la PIB este de aproape cinci ori mai mare decât în 2008. În același timp, deficitele bugetare sunt mai dificil de finanțat într-un mediu în care costurile de împrumut rămân ridicate atât în Europa, cât și la nivel global.

România dispune acum de o economie mai mare și mai complexă, iar structura capitalului este diferită față de cea de acum aproape două decenii. Aceste transformări nu elimină însă vulnerabilitățile.

„Ratingul suveran se află, inconfortabil, cu doar o treaptă deasupra celui nerecomandat pentru investiții”, avertizează Cazacu.

În cazul deteriorării contextului economic internațional, nivelul datoriei și al deficitului ar deveni cu atât mai important cu cât statul trebuie să se finanțeze într-o perioadă în care costul banilor este sensibil mai ridicat decât în anii care au urmat crizei financiare.

Unde s-ar putea afla riscurile unei noi crize în 2026

La nivel mondial, îndatorarea ridicată a statelor și a sectorului privat reprezintă una dintre principalele surse de preocupare.

La aceasta se adaugă concentrarea piețelor bursiere în jurul unui număr relativ redus de companii foarte mari, în special din domeniile tehnologiei și inteligenței artificiale.

Diferența esențială față de 2008 este că vulnerabilitățile nu mai pot fi localizate într-un singur punct al sistemului. Riscurile sunt distribuite între bănci, fonduri, piețe de capital, entități de creditare privată și finanțele publice.

În urmă cu 18 ani, conexiunile dintre bănci, piața imobiliară și instrumentele financiare complexe au permis propagarea rapidă a șocului. În 2026, o eventuală criză ar putea circula prin alte canale, într-un sistem în care sectorul financiar non-bancar are o greutate mult mai mare.

„Dacă în 2008 în centrul problemelor au stat băncile, în 2026 sistemul non-bancar are o poziție de neinvidiat în privința riscurilor sistemice”, spune Claudiu Cazacu.

Lichiditatea și încrederea rămân, însă, două dintre elementele esențiale pentru stabilitatea sistemului. O problemă inițial izolată poate căpăta dimensiuni sistemice atunci când investitorii și instituțiile încep simultan să își reducă expunerile și să caute lichiditate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .