Mario Iorgulescu, fiul influentului Gino Iorgulescu, președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal din România, a fost subiectul multor titluri de ziar în ultimii ani. Dar nimic nu se compară cu decizia recentă a Curții de Apel București, care a devenit acum subiect fierbinte de discuție în țară.
Într-un reviriment neașteptat, magistrații Adrian Păcurar și Mircea-Cătălin Pavel de la Curtea de Apel București au condamnat definitiv pe Mario la 13 ani și 8 luni de închisoare pentru omor și conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe. Sentința a fost mai blândă cu doi ani față de cea dată inițial de Tribunalul București, sub coordonarea judecătoarei Maria Manuela Orzata.
Controversa a fost alimentată de refuzul repetat al instanțelor de a lua în considerare unele probe esențiale din dosarul apărării. Avocatul lui Mario, Constantin Florin Durgheu, a încercat să introducă în procedură o expertiză medico-legală care să determine dacă Mario poate fi considerat responsabil penal în spatele gratiilor. Mai mult, autoritățile italiene l-au declarat pe Mario inapt mental, având nevoie de un tutore, care s-a dovedit a fi chiar tatăl său, Gino Iorgulescu. Aceasta ridică semne de întrebare privind echitatea și corectitudinea procedurilor judiciare din România.
Cu toate acestea, cererile avocatului au fost respinse, atât la instanța de fond cât și la cea de apel. Situația s-a complicat și mai mult atunci când avocatul Durgheu a solicitat ca art. 257 alin. 6 din Codul de procedură penală, referitor la citarea minorilor, să fie atacat la Curtea Constituțională a României (CCR). Cererea a fost, de asemenea, respinsă.
Analiza pedepsei aplicate lui Mario relevă că sentința inițială a fost de 15 ani și 8 luni de închisoare. După procesul de apel, pedeapsa a fost redusă și contopită pentru a rezulta în final în 13 ani și 8 luni de închisoare.
Pe lângă pedeapsa închisorii, Mario a fost și interzis să exercite anumite drepturi pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei. Drepturile interzise includ capacitatea de a fi ales în funcții publice, de a conduce vehicule pe drumurile publice și de a se apropia sau comunica cu persoana vătămată din cazul anterior, Dragos-Ionut Vlasceanu.
De asemenea, cheltuielile judiciare au fost, în mare parte, suportate de stat, cu excepția unor taxe care trebuie plătite de către SC Restaurante Trattoria Il Calcio SRL.
Cazul Iorgulescu a arătat lumina asupra sistemului judiciar din România, evidențiind diferențele dintre procedurile naționale și cele internaționale. Cu toate că Mario a fost declarat inapt mental în Italia, România l-a considerat responsabil și l-a condamnat la închisoare.
Această diferență de interpretare aduce în discuție nevoia de uniformizare și respectare a standardelor internaționale în materie de drepturi omului. Cazul Mario Iorgulescu va rămâne în istorie nu doar ca un tragic accident rutier, ci și ca un test pentru sistemul judiciar românesc și capacitatea sa de a respecta și proteja drepturile individuale.
