Fermierii și agricultorii au fost, în anii trecuți, receptorii entuziasmați ai fondurilor nerambursabile oferite atât de statul român, cât și de Uniunea Europeană, prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). Potrivit Centrului de Elaborare al Proiectelor Unionale (CEPU), în perioada 2015-2022, beneficiarii români au primit peste 2 miliarde de euro sub formă de granturi. Cu toate acestea, entuziasmul inițial s-a estompat, pe măsură ce realitățile stringente din teren au devenit tot mai evidente.
Desi fondurile europene inundă mass-media, multe obstacole obstrucționează parcursul fermierilor, în special al celor fără exploatații agricole mari, în accesarea acestor resurse pentru dezvoltarea afacerilor lor. Obstacolele variază de la comisioanele exorbitante cerute de consultanți înainte de validarea eligibilității dosarelor, accesul limitat la finanțare pentru cheltuielile esențiale și birocrația copleșitoare.
Elena, proprietara unei ferme mici în Maramureș, împărtășește frustrarea comună legată de discrepanța dintre legislație și realitatea practică a fermierilor români. Ea evidențiază birocrația stufoasă și solicitările aberante ale consultanților în accesarea fondurilor, o experiență care a fost împărtășită de mulți fermieri.
O problemă accentuată constă în faptul că ministerele centrale par să fie deconectate de la nevoile concrete ale fermierilor. Alocarea fondurilor și criteriile de eligibilitate nu sunt adaptate la realitățile și nevoile specifice ale fermelor individuale. Elena subliniază faptul că există o necesitate imperioasă de flexibilitate și personalizare a ofertelor de finanțare pentru a se alinia cu nevoile reale ale fermierilor.
În contextul în care UE oferă fonduri, Ministerul Agriculturii le acceptă fără a negocia sau ajusta condițiile pentru a se potrivi cu cerințele și capacitățile fermierilor locali. Această lipsă de adaptabilitate duce la o concurență inegală între fermierii români și cei europeni, exacerbată de absența unui sprijin adecvat din partea autorităților.
În plus, fermierii care doresc să se diversifice și să îmbunătățească rasele de animale se confruntă cu limitări, deoarece achiziția de terenuri și îmbunătățirea genetică a animalelor nu sunt considerate cheltuieli eligibile pentru finanțare. Elena accentuează nevoia de a investi în îmbunătățirea genetică pentru a asigura competitivitatea fermierilor români pe piața europeană.
Un alt domeniu de interes este bioenergia. Deși gunoiul de grajd poate fi transformat în combustibil pentru încălzire și energie, accesul la fonduri pentru astfel de proiecte este restricționat fermierilor mari. Acest fapt subliniază din nou lipsa de flexibilitate și adaptabilitate a ofertelor de finanțare în raport cu necesitățile și capacitățile concrete ale fermierilor de diferite dimensiuni.
În esență, există un consens crescând printre fermierii români că există o diviziune marcantă între intențiile și ofertele politice și realitățile pragmatice și nevoile fermierilor. Un echilibru mai nuanțat și adaptat între aceste două sfere este imperativ pentru a asigura că fondurile europene nu rămân doar un miraj, ci devin instrumente tangibile și eficiente pentru dezvoltarea sustenabilă și competitivă a agriculturii românești.
