EXCLUSIV | Alexandru Petrescu, Președintele ASF: „Bursa nu este o lume paralelă cu economia. Este una dintre infrastructurile dezvoltării”

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi

De la finanțarea afacerilor românești și până la protejarea investițiilor într-o economie tot mai digitalizată, piața financiară din România traversează o perioadă de schimbări importante. Miza acestor transformări nu este doar una tehnică. În joc sunt capacitatea companiilor de a se dezvolta, accesul la noi oportunități de investiții și nivelul de educație financiară al unei societăți care trebuie să navigheze într-o lume economică tot mai complexă.

Pentru a înțelege mai bine aceste transformări și impactul lor asupra economiei românești, am discutat pentru cititorii STIRIPESURSE.RO cu domnul Alexandru Petrescu, Președintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) și una dintre cele mai autorizate voci din sistemul financiar românesc. Dialogul a vizat noile oportunități de finanțare pentru companiile românești, infrastructura necesară unei piețe financiare moderne și rolul educației financiare într-o societate în care deciziile economice influențează tot mai mult viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.

Adrian Leonard Mociulschi: Domnule Președinte, vă mulțumim că sunteți alături de noi. Aș vrea să începem cu un subiect de mare interes pentru mediul de afaceri: noua Piață de Creștere dedicată companiilor românești aflate în expansiune.

În România, multe companii aflate în creștere au proiecte viabile și planuri ambițioase de creștere, însă accesul la finanțare rămâne adesea dependent de creditul bancar. În acest context, piața de capital pregătește lansarea unei noi Piețe de Creștere, dedicate IMM-urilor și firmelor cu potențial de extindere.

Pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu mecanismele bursei, ce reprezintă această nouă Piață de Creștere și de ce este importantă pentru economia României? Cum poate contribui ea la dezvoltarea companiilor românești și, în cele din urmă, la atragerea de investiții, crearea de locuri de muncă și stimularea creșterii economice?

Alexandru Petrescu, Președinte ASF: Cred că trebuie să pornim de la o realitate simplă. O economie care vrea să crească nu se poate sprijini pe o singură sursă de finanțare. Creditul bancar este esențial și va rămâne esențial, însă companiile au nevoie și de alternative care să le permită să finanțeze proiecte mai ambițioase, să investească, să se extindă și să își consolideze capitalul.

Din această perspectivă, Piața de Creștere reprezintă o etapă importantă în maturizarea pieței de capital românești. Ea este gândită pentru companii care au nevoie de resurse pentru următorul nivel de dezvoltare.

Aceste companii vor putea atrage capital prin emisiuni de acțiuni sau obligațiuni, într-un cadru adaptat dimensiunii și stadiului lor de dezvoltare, dar care păstrează criterii clare de transparență, guvernanță și calitate a emitentului. Este important să existe această combinație. Accesul la piață trebuie să fie suficient de flexibil pentru a permite companiilor antreprenoriale să îl folosească, dar suficient de riguros pentru a proteja încrederea investitorilor.

Legătura cu economia reală este foarte directă. Capitalul atras prin bursă poate finanța, spre exemplu, o nouă capacitate de producție, digitalizarea unei companii, deschiderea unei fabrici, intrarea pe o piață externă sau dezvoltarea unui nou produs. În jurul acestor investiții apar contracte, furnizori, locuri de muncă și venituri suplimentare.

Mi se pare important să privim piața de capital exact din această perspectivă. Bursa nu este o lume paralelă cu economia. Este una dintre infrastructurile prin care economisirea poate fi transformată în investiție productivă.

România are încă un decalaj important față de economiile europene în ceea ce privește ponderea finanțării prin piața de capital. Tocmai de aceea, construirea unui traseu mai accesibil pentru companiile românești cu potențial de creștere poate avea, în timp, efecte care depășesc cu mult dimensiunea bursei.

Succesul acestei piețe nu va trebui măsurat doar prin numărul listărilor. Adevărata măsură va fi numărul companiilor care, folosind capitalul atras, vor deveni mai mari, mai competitive, vor crea locuri de muncă și, eventual, vor face ulterior pasul către Piața Reglementată.

Adrian Leonard Mociulschi: Spuneați că succesul acestei piețe va fi dat de numărul companiilor care vor deveni mai mari și mai competitive. Privind din această perspectivă, multe firme românești au reușit să se consolideze pe piața internă, dar mai puține fac pasul către extinderea regională.

Cum poate noua Piață de Creștere să le ajute să accelereze această tranziție și să devină mai atractive pentru investitori și parteneri internaționali?

Alexandru Petrescu, Președinte ASF: România nu duce lipsă de antreprenori buni și nici de companii bine construite. Avem multe afaceri care au crescut sănătos, au produse competitive și management performant. Dificultatea apare adesea în momentul în care aceste companii trebuie să treacă de la o dezvoltare locală sau națională la una regională.

Acest salt presupune capital. Intrarea într-o altă țară, dezvoltarea unei rețele de distribuție, achiziția unui competitor, construirea unei noi facilități de producție sau investiția în tehnologie presupun resurse pe care profitul reinvestit nu le poate asigura întotdeauna cu viteza necesară. Piața de capital poate interveni exact în acest punct.

Prin atragerea de capital, o companie își poate accelera proiectele fără să își bazeze întreaga strategie de dezvoltare pe îndatorare. În același timp, obligațiunile îi permit să își diversifice sursele de finanțare. Faptul că o companie are acces la mai multe forme de capital îi oferă libertate strategică și, într-o economie competitivă, această libertate poate face diferența.

Există însă un efect al listării pe care îl consider aproape la fel de important ca finanțarea însăși. Intrarea pe piața de capital obligă o companie să își ridice standardele. Înseamnă raportare, transparență, guvernanță corporativă, disciplină financiară și o relație mult mai structurată cu investitorii. Toate aceste lucruri schimbă cultura unei organizații.

Pentru o companie care vrea să concureze în Europa sau în alte piețe, această transformare este extrem de valoroasă. Un partener internațional, un fond de investiții sau o instituție financiară va privi diferit o companie care are un istoric public, situații financiare auditate, o evaluare de piață și mecanisme clare de guvernanță.

Aș evita însă o iluzie care apare uneori în discuțiile despre bursă. Listarea nu transformă automat o companie într-un campion regional. Piața poate oferi capital, vizibilitate și disciplină, însă strategia, managementul și capacitatea de execuție rămân decisive.

Ceea ce putem face este să eliminăm una dintre barierele importante din calea creșterii. Mi-ar plăcea ca peste câțiva ani să putem vorbi despre companii românești care au intrat pe Piața de Creștere, au atras capital, s-au extins în regiune și au ajuns ulterior pe piața principală. Acesta ar fi unul dintre cele mai bune semne că piața de capital începe să joace rolul pe care trebuie să îl aibă într-o economie modernă.

Adrian Leonard Mociulschi: Ați vorbit despre rolul pieței de capital în creșterea companiilor. Dar pentru ca o piață să susțină astfel de obiective, ea are nevoie și de o infrastructură financiară solidă. În acest context, autorizarea primei Contrapărți Centrale din România a fost prezentată drept un moment de referință pentru dezvoltarea pieței de capital.

Pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu acest concept, ce este o Contraparte Centrală și de ce este ea atât de importantă pentru siguranța tranzacțiilor și pentru apariția unor noi oportunități de investiții?

Alexandru Petrescu, Președinte ASF: Contrapartea Centrală este unul dintre acele mecanisme financiare foarte sofisticate care pot fi explicate, în esență, destul de simplu.

Atunci când două părți fac o tranzacție, fiecare depinde într-o anumită măsură de capacitatea celeilalte de a își respecta obligațiile. Contrapartea Centrală se interpune între ele și devine, din punct de vedere juridic și operațional, cumpărător pentru fiecare vânzător și vânzător pentru fiecare cumpărător.

În felul acesta, o rețea foarte complexă de relații și expuneri dintre numeroși participanți este înlocuită de un sistem centralizat, cu reguli clare privind garanțiile, marjele, riscurile și situațiile în care unul dintre participanți nu își poate îndeplini obligațiile. Poate părea o chestiune strict tehnică, dar în realitate vorbim despre una dintre infrastructurile fundamentale ale unei piețe financiare moderne.

O Contraparte Centrală contribuie la reducerea și administrarea riscului, permite compensarea eficientă a tranzacțiilor și creează premisele pentru dezvoltarea unor instrumente financiare mai sofisticate, inclusiv a pieței de instrumente derivate.

Pentru România, autorizarea primei Contrapărți Centrale este importantă și dintr-un motiv strategic. Înseamnă că o componentă relevantă a infrastructurii pieței financiare este construită și operată aici, într-un cadru european de reglementare și supraveghere.

În etapa următoare, această infrastructură poate susține dezvoltarea pieței de contracte futures pe acțiuni și indici, precum și a altor produse care permit investitorilor și companiilor nu doar să investească, ci și să își gestioneze mai eficient riscurile.

Aici apare poate cea mai importantă schimbare de perspectivă. O piață de capital dezvoltată nu înseamnă doar mai multe companii listate și mai mulți investitori. Înseamnă și infrastructură, mecanisme de compensare, management al riscului, tehnologie și instituții capabile să susțină volume mai mari și produse mai complexe.

Desigur, autorizarea este un moment major, dar nu trebuie confundată cu finalizarea întregului proces. Operaționalizarea presupune în continuare etape tehnice, admiterea participanților și testarea riguroasă a mecanismelor. Tocmai pentru că vorbim despre o infrastructură critică, prudența și rigoarea sunt obligatorii.

Dacă ar trebui să rezum foarte simplu, aș spune că Bursa este locul în care se întâlnesc cumpărătorii și vânzătorii, iar Contrapartea Centrală este una dintre infrastructurile care permit ca ceea ce se întâmplă după tranzacții să fie administrat în condiții de siguranță și predictibilitate. Este una dintre acele construcții pe care publicul nu trebuie neapărat să le vadă în fiecare zi, dar fără de care o piață financiară modernă nu poate funcționa la adevăratul ei potențial.

Adrian Leonard Mociulschi: Domnule Președinte, ajunși la finalul acestei discuții, am vorbit despre accesul companiilor românești la finanțare prin piața de capital, despre rolul noii Piețe de Creștere în susținerea dezvoltării economice și despre importanța infrastructurilor financiare moderne, precum Contrapartea Centrală. Toate aceste evoluții arată că piața de capital din România traversează o etapă importantă de maturizare și modernizare.

Pentru final, aș dori să revenim la un subiect care îi privește pe toți românii. Mulți dintre termenii despre care am discutat astăzi, precum bursă, acțiuni, obligațiuni sau contraparte centrală, sunt adesea percepuți ca aparținând unei lumi rezervate specialiștilor.

Într-un context în care accesul la produse și servicii financiare devine tot mai simplu, iar tehnologia schimbă rapid modul în care luăm decizii economice, de ce considerați că educația financiară este esențială pentru cetățeanul obișnuit? Cum îi poate ajuta pe români să înțeleagă mai bine oportunitățile, riscurile și transformările prin care trec astăzi economia și piața de capital din România?

Alexandru Petrescu, Președinte ASF: Cred că educația financiară trebuie privită tot mai mult ca o formă de infrastructură socială. Trăim într-o economie în care aproape fiecare decizie importantă din viața unui om are și o componentă financiară. Alegem un credit, economisim pentru educația copiilor, contribuim la pensie, cumpărăm o asigurare, investim, folosim aplicații financiare sau încercăm pur și simplu să protejăm puterea de cumpărare a banilor noștri într-o perioadă de inflație.

În același timp, accesul la produse financiare a devenit extraordinar de simplu. Un telefon mobil poate oferi astăzi acces, în câteva minute, la instrumente financiare care în urmă cu douăzeci de ani erau disponibile aproape exclusiv profesioniștilor.

Democratizarea accesului este un lucru bun. Dar ea vine împreună cu o responsabilitate mai mare. Dacă poți investi în câteva secunde, trebuie să poți înțelege și riscul în câteva secunde. Dacă poți contracta rapid un produs financiar, trebuie să știi ce costuri presupune. Dacă cineva îți promite un randament spectaculos, trebuie să ai reflexul intelectual de a întreba de unde vine acel randament și ce risc îl însoțește.

De aceea, educația financiară nu înseamnă să îi transformăm pe oameni în brokeri sau economiști. Înseamnă să le oferim un set de instrumente prin care să își poată proteja mai bine propriile decizii.

Un cetățean educat financiar înțelege diferența dintre economisire și investiție, dintre acțiune și obligațiune, dintre randament și risc. Înțelege efectul inflației asupra banilor săi, importanța diversificării și faptul că, în finanțe, promisiunea unui câștig foarte mare fără risc este aproape întotdeauna un semnal de alarmă.

Această ultimă componentă devine din ce în ce mai importantă. Digitalizarea și inteligența artificială oferă oportunități extraordinare, dar au făcut și fraudele mai sofisticate. Astăzi pot fi reproduse voci, imagini, platforme și identități. Într-un asemenea mediu, educația financiară devine și o formă de protecție personală.

Există și o dimensiune mai largă, economică. O piață de capital matură are nevoie de două categorii de participanți informați. Companii care înțeleg că bursa poate fi o sursă de finanțare și investitori care înțeleg unde își plasează banii, ce drepturi au și ce riscuri își asumă.

Încrederea într-o piață nu poate fi construită exclusiv prin reglementare. Reglementarea este fundamentală, supravegherea este fundamentală, dar alături de ele trebuie să existe cunoaștere.

Mi-aș dori ca expresii precum acțiune, obligațiune, fond de investiții sau piață de capital să nu mai provoace sentimentul că intrăm într-un teritoriu rezervat unei elite profesionale. Nu avem nevoie ca fiecare român să devină specialist în finanțe. Avem nevoie ca fiecare român să înțeleagă suficient de bine lumea financiară pentru a putea lua decizii responsabile, pentru a recunoaște o oportunitate reală și, la fel de important, pentru a recunoaște o capcană.

În cele din urmă, modernizarea unei economii nu se măsoară doar prin sofisticarea instituțiilor sale. Se măsoară și prin capacitatea oamenilor de a înțelege schimbarea și de a participa la ea în cunoștință de cauză.

Adrian Leonard Mociulschi: Domnule Președinte, vă mulțumim pentru această conversație și pentru claritatea explicațiilor oferite cititorilor STIRIPESURSE.RO. A fost o valoroasă oportunitate de a aduce mai aproape de public subiecte care influențează direct dezvoltarea economiei românești și încrederea în sistemul financiar.

În loc de concluzii

Dincolo de conceptele tehnice discutate în acest interviu, miza rămâne una foarte concretă: capacitatea companiilor românești de a găsi resurse pentru dezvoltare, existența unei piețe financiare moderne și sigure, precum și capacitatea cetățenilor de a lua decizii economice informate. Fie că vorbim despre finanțarea antreprenoriatului, despre infrastructura pieței de capital sau despre educația financiară, toate aceste teme conduc către aceeași concluzie: o economie mai puternică are nevoie atât de instituții solide, cât și de oameni capabili să înțeleagă și să valorifice oportunitățile pe care acestea le oferă.

O piață financiară matură începe cu cetățeni capabili să înțeleagă riscul și să recunoască oportunitatea.

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi