Dovada că noua lege a salarizării îi sărăcește pe bugetari, deși Guvernul promite că nimeni nu pierde: scăderi și înghețări de venituri

Noua lege a salarizării este prezentată de Guvern drept o reformă în care niciun bugetar nu va pierde bani. Textul proiectului demonstrează însă contrariul. Nu doar că anumite categorii pot încasa venituri mai mici imediat, dar mecanismul inventat pentru „protejarea” salariilor poate condamna sute de mii de angajați la ani de înghețare nominală. Pe hârtie, venitul rămâne același. În realitate, inflația îl micșorează în fiecare lună.

Dovada se află în articolul 33, intitulat liniștitor „Diferența salarială tranzitorie”. Este articolul pe care Guvernul își sprijină promisiunea că nimeni nu pierde, dar și articolul care arată cât valorează această promisiune.

Cum este fabricată garanția că „nimeni nu pierde”

Dacă salariul calculat potrivit noii legi este mai mic decât cel din noiembrie 2026, angajatul primește o sumă compensatorie, denumită „diferență salarială tranzitorie”. Numai că statul nu compară noul salariu cu întregul venit încasat efectiv în noiembrie 2026.

Articolul 33 alin. (3)-(6) elimină din venitul de referință mai multe drepturi salariale: banii pentru proiectele europene, drepturile pentru gestionarea fondurilor europene, stimulentele financiare aferente, munca de noapte, orele suplimentare, weekendurile, sărbătorile legale, turele din sănătate și gărzile.

Textul spune că nu sunt incluse drepturile reglementate de actuala Lege nr. 153/2017 și preluate în articolele 17 și 18 și în anexa II, capitolul II, articolele 1-3 din noua lege. Trimiterile ascund, în realitate, sporul de noapte, munca suplimentară, munca în weekend și de sărbători, turele din spitale și gărzile medicilor. Excluderea rezultă direct din articolul 33 al proiectului.

Cu alte cuvinte, Guvernul spune că protejează venitul din noiembrie 2026, după ce scoate din acel venit tocmai banii câștigați prin muncă de noapte, gărzi și weekenduri. E o garanție aplicată unei sume curățate legislativ de componentele incomode consistente.

Medicii care fac gărzi, printre marii perdanți

Efectul este cel mai ușor de demonstrat în cazul medicilor care fac multe gărzi: ATI, medicină de urgență, medicină legală, chirurgie, neurologie, cardiologie, obstetrică-ginecologie și alte specialități în care continuitatea trebuie asigurată permanent.

În sistemul actual, gărzile efectuate în zilele lucrătoare pot fi plătite cu tariful orar al salariului de bază, la care se adaugă un spor de până la 75%. Pentru gărzile din weekend și din zilele de sărbătoare, sporul poate ajunge la 100%, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017.

Proiectul schimbă radical formula, astfel că, pentru gărzile de urgență din zilele lucrătoare, dispare sporul suplimentar de până la 75%, rămânând numai tariful orar de bază. Pentru gărzile de urgență din weekend, majorarea maximă de până la 100% este înlocuită cu una de 20%. Gărzile de monitorizare din weekend sunt plătite numai cu tariful de bază, fără majorare, iar în zilele lucrătoare tariful lor reprezintă 75% din cel al gărzii de urgență. Aceste reguli apar în anexa proiectului pentru sănătate.

Nu înseamnă că garda nu mai este plătită deloc. Înseamnă însă că bonusul pentru efortul suplimentar, pentru nopțile petrecute în spital și pentru responsabilitatea medicală poate fi redus drastic.

Raportat la același tarif orar, o gardă de zi lucrătoare plătită în prezent la nivelul maxim înseamnă 175% din tariful de bază. În noul sistem ar însemna 100%. Pentru o gardă de weekend, raportul poate coborî de la 200% la 120%.

Noul salariu de bază poate acoperi o parte din diferență, motiv pentru care pierderea exactă trebuie calculată pentru fiecare medic, în funcție de salariul actual, numărul gărzilor și procentele acordate de spital. Dar pentru medicii cu numeroase gărzi și cu sporuri apropiate de nivelurile maxime, pierderea poate ajunge la mii de lei brut pe lună.

Venitul obținut anterior din gărzi este scos din reperul folosit pentru stabilirea compensației. Statul reduce plata gărzilor, dar nu ia în calcul vechea lor valoare atunci când verifică dacă medicul a pierdut bani. Pe fluturaș poate apărea minusul. În comunicarea Guvernului va apărea însă creșterea salariului de bază.

Asistentele și personalul care ține spitalele deschise permanent

Articolul 33 nu se limitează la medici. Din venitul protejat sunt eliminate și drepturile prevăzute pentru activitatea în ture și în weekend din unitățile sanitare.

Proiectul acordă un spor de 15% personalului care lucrează în trei ture sau în sistem de 12 ore cu 24 de ore libere și un tarif cu 30% mai mare pentru munca din programul normal prestat în weekend și de sărbători. Aceste componente nu intră însă în venitul din noiembrie 2026 folosit ca reper pentru diferența tranzitorie.

Asta înseamnă că asistentele, infirmierele, personalul de urgență și ceilalți angajați care asigură funcționarea continuă a spitalelor nu au garantată păstrarea întregului venit efectiv. Dacă noua combinație dintre salariul de bază, ture și sporuri este mai nefavorabilă, statul nu este obligat să acopere integral pierderea raportându-se la tot ce au câștigat anterior.

Munca de noapte și weekendurile, șterse din fotografia de referință

Articolele 17 și 18 ale proiectului reglementează sporul de noapte de 25% și plata muncii suplimentare cu 75% sau 100%, atunci când aceasta nu poate fi compensată cu timp liber în 60 de zile.

Aceste drepturi sunt păstrate, în principiu, și în noul sistem. Prin urmare, simpla excludere din reper nu dovedește că fiecare polițist, pompier, jandarm, angajat de penitenciar sau feroviar va pierde automat bani.

Dovedește însă faptul că Guvernul nu le garantează venitul total din noiembrie 2026, în ciuda mesajului public fără nuanțe că „niciun venit actual nu va scădea”.

Pentru fiecare categorie trebuie comparate noile reguli speciale cu cele actuale. În sănătate, această comparație arată deja reduceri clare ale plății gărzilor. În celelalte sisteme, efectul va depinde de anexele aplicabile, de program și de numărul orelor lucrate în condiții speciale.

Fondurile europene: pierderile sunt scoase din compensație

Același mecanism este aplicat angajaților care lucrează cu fonduri europene. Proiectul nu elimină toate aceste drepturi, dar le modifică. Pentru personalul nominalizat în echipele proiectelor finanțate din fonduri europene, plafonul ajunge la maximum 40% din salariul de bază. În actualul sistem, majorarea poate ajunge la 50%. Așadar, pentru cei care primesc acum procentul maxim, diferența poate fi de până la 10 puncte procentuale din salariul de bază.

Pentru personalul care administrează resurse europene, proiectul prevede tot un spor de până la 40%, astfel încât nu toți angajații din această categorie vor pierde. În schimb, articolul 11 alin. (3) din OUG nr. 133/2021, care constituie temeiul unui stimulent financiar distinct, este abrogat.

Problema comună este că eventualele pierderi nu sunt protejate. Articolul 33 exclude din venitul de referință atât activitatea în proiecte, cât și gestionarea fondurilor și stimulentele financiare.

Guvernul poate reduce un drept de la 50% la 40%, iar diferența nu va genera automat o compensație. Reforma impusă în contextul PNRR riscă astfel să reducă veniturile unora dintre oamenii care trebuie să implementeze chiar proiectele europene.

Capcana sumei compensatorii: salariul rămâne pe loc ani întregi

Pentru ceilalți angajați ale căror venituri fixe scad, Guvernul propune diferența salarială tranzitorie. Aceasta împiedică, într-o primă etapă, scăderea nominală sub reperul recunoscut de lege, dar nu produce o protecție reală pe termen lung.

Mecanismul funcționează astfel: dacă un angajat câștiga 10.000 de lei, iar noua grilă îi acordă 9.000 de lei, statul îi plătește o diferență tranzitorie de 1.000 de lei. Venitul rămâne aparent la 10.000 de lei.

Dacă ulterior salariul din grilă crește cu 300 de lei, angajatul nu ajunge la 10.300 de lei. Compensația este redusă de la 1.000 la 700 de lei, iar venitul total rămâne tot 10.000 de lei. Fiecare majorare viitoare este consumată pentru absorbirea diferenței tranzitorii.

Angajatul poate primi oficial „majorări”, fără să vadă vreun leu în plus. Salariul său rămâne blocat până când noua grilă ajunge din urmă nivelul avut în noiembrie 2026.

Înghețarea nu are în proiect un termen sigur de cinci ani

Nu se poate afirma că toate aceste salarii vor fi înghețate exact cinci ani. Varianta din iulie a proiectului nu mai stabilește un termen final fix pentru diferența tranzitorie. Compensația se acordă până când este absorbită integral de majorările viitoare.

Pentru unii angajați poate dura doi sau trei ani. Pentru alții, cinci ani sau chiar mai mult, în funcție de dimensiunea diferenței și de evoluția valorii de referință.

Proiectul fixează valoarea de referință la 4.100 de lei pentru decembrie 2026 și pentru întreg anul 2027. Din 2028, majorările sunt condiționate de obiectivul reducerii cheltuielilor salariale publice ca pondere în PIB. Prin urmare, legea nu oferă nicio garanție că diferențele vor fi absorbite rapid.

Salariu egal pe hârtie, venit mai mic în viața reală

O înghețare nominală este o reducere reală de venit. Dacă salariul rămâne la 10.000 de lei timp de cinci ani, iar prețurile cresc în medie cu 5% anual, la final suma va avea o putere de cumpărare cu aproximativ 22% mai mică. Angajatul va primi același număr de lei, dar va putea cumpăra cu ei mult mai puțin.

Chiar și pe o perioadă de trei ani, o inflație medie de 5% ar diminua puterea de cumpărare cu aproximativ 14%.

Așadar, proiectul produce două tipuri de pierderi. Prima este directă, prin reducerea unor drepturi precum plata gărzilor sau sporul pentru proiecte europene și prin excluderea lor de la compensare. A doua este lentă și mai greu de observat: salariul este menținut nominal printr-o compensație care înghite toate majorările viitoare, în timp ce inflația îi reduce valoarea reală.

Scopul fiscal este scris chiar în proiect

Articolul 9 obligă Ministerul Finanțelor să analizeze anual impactul legii asupra veniturilor salariale prin raportare la „obiectivul de reducere a masei salariale din sectorul public”.

Articolul 36 merge și mai departe: din 2028, majorarea valorii de referință trebuie raportată la obiectivul reducerii cheltuielilor salariale publice, ca pondere în PIB, cu cel puțin 1,5 puncte procentuale între 2024 și 2031.

Aceasta nu înseamnă obligatoriu că fiecare salariu trebuie redus nominal. Masa salarială poate fi micșorată ca pondere în PIB prin înghețări, creșteri sub nivelul inflației, neocuparea posturilor, restructurări sau diminuarea unor drepturi. Dar direcția proiectului este imposibil de ascuns, noua lege fiind construită numai pentru „echitate”, ci și pentru restrângerea costului total cu salariile bugetarilor.

Guvernul nu poate scrie în lege obiectivul reducerii masei salariale și, simultan, să îi acuze de dezinformare pe cei care avertizează că vor exista pierderi.

Promisiunea Guvernului nu rezistă în fața propriului proiect

Ministrul Muncii a susținut public că „niciun român nu va pierde vreun leu” prin aplicarea legii și că orice scădere va fi acoperită prin diferența tranzitorie. Guvernul a promovat aceeași teză: „niciun venit actual nu va scădea”.

Articolul 33 demonstrează însă că nu orice pierdere va fi compensată. Gărzile, turele, munca de noapte, orele suplimentare, weekendurile și anumite drepturi pentru fondurile europene sunt scoase din fotografia venitului protejat. Iar cei care primesc compensația riscă să rămână ani întregi cu venitul nominal blocat.