Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi
În spatele unor povești surprinzătoare din muzica clasică se află uneori surse de inspirație neașteptate, precum… pisicile. Compozitorul Șerban Nichifor, laureat al unor prestigioase premii internaționale și Ofițer al Ordinului Coroanei Belgiene, vorbește despre acest fenomen discret, dar real, precum și despre cum poate fi ascultată muzica mai ușor, de către oricine.
Adrian Leonard Mociulschi: Domnule profesor, dacă tot deschidem această zonă mai puțin discutată a istoriei muzicii, chiar au existat pisici care au influențat compozitori celebri? Vorbim, așadar, despre un fenomen real, dar aproape trecut sub tăcere astăzi.
Profesor Dr. Șerban Nichifor: Este în mod indiscutabil un fenomen real! Mulți compozitori importanți au fost fascinați de aceste minunate feline. De exemplu, celebra „Fugă a pisicii” de Scarlatti este legată de povestea unei pisici care ar fi inspirat tema mergând pe claviatură. Într-un registru diferit, „Duetto buffo di due gatti”, atribuit lui Rossini (dar realizat de Robert Lucas Pearsall), este construit aproape integral pe onomatopeea „miau”, devenind una dintre cele mai cunoscute lucrări inspirate de pisici.
Adrian Leonard Mociulschi: Dumneavoastră iubiți animalele? Ați avut sau aveți o pisică sau un animal de companie?
Profesor Dr. Șerban Nichifor: Și eu iubesc acești prieteni necuvântători, dar, din păcate, nu am spațiul necesar pentru a-i găzdui. În schimb, soția mea, compozitoarea Liana Alexandra, a fost și ea inspirată de aceste minunate feline, lucru reflectat, de pildă, în lucrarea The Spoiled Tomcat Waltz (1990).
Adrian Leonard Mociulschi: Sunteți unul dintre puținii compozitori români distinși cu premii internaționale de mare prestigiu. În acest context, v-ați gândit vreodată să dedicați o lucrare lumii animale — fie ca omagiu, fie ca sursă de inspirație muzicală?
Profesor Dr. Șerban Nichifor: Am scris un lied pe o poezie de Mircea Dinescu, intitulat „Pisicile din Vatican”, inspirat de libertatea acestor feline din Cetatea Sfântă — un contrast simbolic cu restricțiile din perioada comunistă. Lucrarea încheie ciclul de lieduri „Schițe pentru un lied neterminat” și poate fi ascultată online.
Adrian Leonard Mociulschi: Ce le recomandați cititorilor noștri care vor să descopere muzica clasică într-un mod accesibil și plăcut? De unde să înceapă?
Profesor Dr. Șerban Nichifor: Le recomand să înceapă cu înregistrări de referință disponibile online, iar apoi să meargă direct în sălile de concert — experiența live este esențială. În același timp, apropierea de muzică devine mult mai profundă dacă încerci să cânți, fie vocal, fie la un instrument, chiar și la nivel de amator. Am un exemplu personal: tatăl meu, deși medic, a pornit ca meloman, a studiat ulterior muzica și a ajuns să dirijeze Orchestra Medicilor timp de aproape patru decenii.
În loc de concluzie:
Dincolo de anecdotic și pitoresc, dialogul cu profesorul și compozitorul Șerban Nichifor dezvăluie un adevăr mai profund: inspirația muzicală nu are granițe stricte și poate porni din cele mai neașteptate surse — chiar și din gesturi simple, domestice, precum prezența unei pisici. Muzica rămâne, în esență, o formă de sensibilitate extinsă, în care lumea înconjurătoare — umană sau non-umană — este transformată în sens, expresie și memorie culturală.
Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi