Tradițiile și obiceiurile legate de sărbătorile religioase pot varia semnificativ, influențate adesea de interpretările liderilor spirituali și de conștiința comunității. Într-un recent apel pastoral, Preasfințitul Ambrozie, episcopul Giurgiului, a adus în atenție o practică deosebit de răspândită în perioada Paștelui, considerând-o neadecvată și chiar păcătoasă.
Semnificația autentică a învierii
Episcopul Ambrozie subliniază importanța cuvintelor pe care le folosim pentru a marca Învierea Domnului. El argumentează că tradiționala urare de “Sărbători fericite!” nu face decât să distragă atenția de la esența spirituală a Paștelui, redusă la o simplă sărbătoare lumescă. În schimb, “Hristos a înviat!” este nu doar o recunoaștere a evenimentului biblic, ci și o mărturisire a credinței.
Îndemn la evitarea neopăgânismului kitsch
Nu doar clerul, dar și academicieni precum profesorul Adrian Papahagi, critică folosirea elementelor comerciale și kitsch asociate cu sărbătorile pascale. Termeni ca “copilași”, “iepurași”, sau “oușoare” sunt văzuți ca detractori de la seriozitatea și sacralitatea evenimentului. Papahagi recomandă evitarea urărilor triviale și îndeamnă la o expresie autentică și profundă a mesajului pascal.
Apelul la iertare și reconciliere
În Pastorala de Paști, episcopul Ambrozie extinde discuția despre sărbătoarea Învierii, subliniind necesitatea iertării și reconcilierii. El reamintește faptul că, chiar în momentele sale finale pe cruce, Hristos a ales să ierte, nu să condamne. Acesta este spiritul pe care credincioșii ar trebui să-l îmbrățișeze: unul de iertare, depășire a invidiei, urii și conflictelor.
Reflectarea asupra rolului divin în viața noastră
Episcopul mai discută despre importanța de a recunoaște că nimic în lumea noastră nu se întâmplă fără permisiunea sau rânduiala lui Dumnezeu. Această perspectivă ne îndeamnă să reflectăm asupra modului în care viețuim și să apreciem evenimentele vieții noastre ca fiind parte dintr-un plan mai mare, divin.
Dezbaterile despre cum ar trebui să sărbătorim Paștele și ce cuvinte să folosim reflectă o luptă mai largă între tradiție și comercializare, între sacru și profan. Prin reamintirea și reafirmarea semnificației profunde a Învierii, liderii religioși speră să îndrume credincioșii spre o înțelegere mai profundă și mai spirituală a acestei sărbători. Astfel, “Hristos a înviat!” rămâne nu doar o urare, ci o mărturisire vie a credinței, ce transcende simpla celebrare, orientându-ne spre reflecție și reînnoire spirituală.
