Cercetătorii au urmărit mii de oameni timp de 28 de ani. Descoperirea surprinzătoare despre cei care trăiesc mai mult

Vârsta până la care o persoană crede că va trăi ar putea avea o legătură surprinzătoare cu longevitatea sa reală. Un studiu desfășurat în Japonia și întins pe o perioadă de până la 28 de ani arată că participanții care se așteptau să mai aibă mulți ani de viață au avut, în general, o supraviețuire mai îndelungată.

Cercetarea scoate însă la iveală și un alt rezultat interesant: oamenii par să își subestimeze frecvent propria longevitate. Aproximativ 59% dintre participanții pentru care rezultatul a putut fi determinat au ajuns să trăiască mai mult decât anticipaseră.

Peste 2.400 de persoane au fost întrebate cât cred că vor trăi

Cercetarea a fost coordonată de Shohei Okamoto, cercetător în științe sociale la Universitatea din Tsukuba, și a folosit informații din Japanese Aging and Health Dynamics Study, un studiu reprezentativ la nivel național dedicat îmbătrânirii populației Japoniei, scrie Science Alert.

În 1996, un număr de 2.447 de persoane cu vârste de minimum 60 de ani au fost întrebate până la ce vârstă se așteaptă să trăiască.

Dintre acestea, 393 nu au oferit o estimare. Ceilalți 2.054 de participanți au indicat vârste cuprinse între 63 și 120 de ani.

Ulterior, cercetătorii i-au urmărit timp de până la 28 de ani. În această perioadă au murit 1.514 dintre participanții care făcuseră o estimare privind propria longevitate. Pentru aproximativ 98% dintre decese, data a putut fi stabilită cu ajutorul registrelor oficiale sau al informațiilor primite de la familii.

Ce legătură au găsit cercetătorii

Rezultatele au arătat o asociere între numărul de ani pe care participanții credeau că îi mai au de trăit și supraviețuirea lor efectivă.

În general, persoanele care anticipau o viață mai lungă au trăit și mai mult. Legătura a rămas vizibilă inclusiv după ce au fost luați în calcul factori precum vârsta, sexul, situația socioeconomică și mai multe elemente referitoare la sănătate.

Acest lucru nu înseamnă însă că simplul optimism poate prelungi viața.

Studiul este unul observațional, astfel că nu poate demonstra o relație de cauzalitate. Mai mult, cercetarea este disponibilă în prezent ca preprint și nu a trecut încă prin evaluarea inter pares.

O posibilă explicație este că oamenii își pot aprecia intuitiv propria sănătate, stilul de viață și istoricul familial. Aceiași factori ar putea influența atât răspunsul privind longevitatea estimată, cât și durata reală a vieții.

Vârsta de 80 de ani, aleasă surprinzător de des

Cercetătorii au remarcat că foarte mulți dintre participanți au indicat 80 de ani atunci când au fost întrebați cât cred că vor trăi.

Una dintre explicațiile avansate este că această vârstă funcționa ca un reper mental, fiind apropiată de speranța medie de viață la naștere din Japonia în anul 1996.

Există însă o diferență între speranța de viață calculată pentru un nou-născut și numărul de ani pe care îi mai poate avea de trăit cineva care a ajuns deja la 60, 70 sau 80 de ani.

Oamenii ajunși la vârste înaintate au depășit deja riscurile asociate etapelor timpurii ale vieții. Din acest motiv, o estimare care ține cont de vârsta și sexul persoanei poate oferi o perspectivă mai relevantă.

O estimare greșită poate conta inclusiv la pensie

Importanța modului în care oamenii își estimează longevitatea depășește simpla curiozitate, atrag atenția cercetătorii.

Cine crede că va trăi mai puțin decât se întâmplă în realitate riscă să economisească insuficient pentru perioada pensionării. În sens opus, o supraestimare poate determina o persoană să strângă mai mulți bani decât ar fi necesar și să își restrângă inutil nivelul de trai.

Analiza a evidențiat și diferențe între participanți. Femeile și persoanele cu mai mulți ani de educație au avut o probabilitate mai ridicată de a depăși vârsta pe care și-o estimaseră. În schimb, cei cu o stare de sănătate mai slabă au avut șanse mai mici să trăiască peste propria estimare.

Limitele studiului

Autorii atrag atenția că participanții au răspuns la întrebarea privind longevitatea o singură dată, în anul 1996.

Din această cauză, cercetarea nu poate surprinde felul în care estimările lor s-ar fi putut schimba ulterior, odată cu apariția unor diagnostice, cu progresele medicinei sau în urma unor evenimente personale importante.

Există și o limitare geografică și demografică: studiul a urmărit exclusiv persoane vârstnice din Japonia. Prin urmare, concluziile sale nu pot fi extinse automat asupra persoanelor tinere sau asupra populațiilor din alte state.