O discuție aprinsă s-a generat recent pe platforma Reddit, mai exact în cadrul comunității ro/Frugal, unde un utilizator a împărtășit o experiență personală legată de un împrumut de 3.000 de lire oferit propriei surori și partenerului de la acea vreme, în urmă cu jumătate de deceniu. Deși aceștia au restituit cea mai mare parte din bani, rămânând o restanță de 700 de lire, situația s-a complicat deoarece cuplul a divorțat, sora autorului postării a început o nouă relație, iar despre returnarea banilor rămași nu s-a mai suflat nicio vorbă.
Autoarea postării spune că a evitat mult timp să aducă vorba despre bani, mai ales că sora ei trecea prin mai multe schimbări importante: construirea unei case, o nouă cununie civilă și apoi nunta. Cu timpul însă, a început să o deranjeze faptul că restul datoriei părea complet uitat, motiv pentru care a întrebat pe forum: „Cum abordez situația, parcă mă simt și prost?”.
„Nu trebuie să te simți prost pe banii tăi”
În comentarii, utilizatorii au venit cu soluții care variază de la abordări diplomatice până la variante mult mai directe de recuperare a banilor. Ideea care s-a repetat cel mai des a fost însă că oamenii nu ar trebui să se simtă vinovați atunci când își cer banii înapoi. „Nu trebuie să te simți prost pe banii tăi”, i-a transmis unul dintre utilizatori, într-unul dintre cele mai apreciate comentarii.
Mulți i-au recomandat să deschidă discuția cât mai simplu și fără reproșuri. Un utilizator i-a sugerat să spună că are nevoie de bani în perioada aceasta și că ar ajuta-o dacă ar primi restul sumei înapoi, astfel încât să nu fie nevoită să se împrumute la rândul ei.
Alții au considerat că subiectul ar trebui abordat direct, fără explicații complicate: „Acum că ești la casa ta, cu banii ăia cum facem?”, a fost una dintre formulările propuse în discuție.
Nu au lipsit nici glumele. Unii au sugerat ca restul datoriei să fie considerat „dar de nuntă”, iar alții au recomandat ca persoana care a dat banii să îi ceară, la rândul ei, un împrumut surorii, pentru a vedea cum reacționează și dacă își amintește de datoria veche.
Au existat și comentarii din partea celor care spuneau că, uneori, e mai sănătos să accepți că ai pierdut acei bani și să privești situația ca pe o lecție despre limite și împrumuturi între apropiați.
Dincolo de ironii și replici amuzante, discuția a scos la iveală cât de incomod devine, pentru mulți oameni, momentul în care trebuie să își ceară banii înapoi de la familie sau prieteni.
Împrumuturile între rude sau prieteni, deși frecvente, devin complicate atunci când este vorba despre sume mari
Psihologul clinician Luminița Tăbăran spune că împrumuturile între rude sau prieteni, deși frecvente, devin complicate atunci când este vorba despre sume mari și despre relații pe care oamenii nu vor să le piardă.
„Împrumuturile între prieteni sau rude sunt frecvente, însă când implică o sumă mare de bani, ele pot să creeze o situație delicată. Este recomandat să tratezi împrumutul ca pe ceva clar de la început, fără să devii rigid. Când trebuie să-ți protejezi și banii și relația, apare dificultatea”, explică pentru „Adevărul” psihologul.
Potrivit specialistei, una dintre greșelile frecvente pe care le facem este lipsa unui termen de returnare. Chiar dacă între apropiați există tendința de a lăsa lucrurile mai relaxate, acest lucru poate crea confuzie sau poate amâna la nesfârșit momentul restituirii banilor.
„Chiar dacă mai poți face ajustări pe parcurs, totuși este necesar să stabiliți un termen de returnare. Nu spune niciodată «Mi-i dai tu când ai!», ca s-ar putea să considere că nu are niciodată!”, susține ea.
Luminița Tăbăran recomandă ca, înainte de a împrumuta bani, fiecare persoană să se întrebe dacă își permite să piardă acea sumă. În caz contrar, riscul nu este doar financiar, ci și relațional.
„Ideal este să împrumuți o sumă pe care ești dispus să o pierzi. Dacă pierderea banilor ți-ar afecta relația sau liniștea, mai bine refuzi sau dai o sumă mai mică”, consideră specialista.
„Ai idee când îmi poți returna împrumutul?”
Când termenul de returnare a fost depășit, psihologul spune că evitarea discuției nu ajută. Subiectul poate fi abordat calm, fără acuzații, dar suficient de clar încât cealaltă persoană să înțeleagă că datoria nu a fost uitată.
Conform spuselor sale, o formulare simplă poate fi: „Ai idee când îmi poți returna împrumutul?”. Dacă persoana nu poate plăti imediat, se poate discuta un nou termen sau o variantă de returnare în tranșe, dar flexibilitatea nu ar trebui să însemne amânare la nesfârșit.
„Poți să oferi flexibilitate, dar nu la nesfârșit, poți propune un nou termen sau plata în tranșe”, explică Luminița Tăbăran.
Specialista mai spune că este important ca problema banilor să fie separată, pe cât posibil, de relația personală. În caz contrar, discuția despre datorie poate ajunge să fie percepută ca o acuzație sau ca o ruptură.
„Deși pare greu, trebuie să separăm problema împrumutului de relație. Dacă accepți că poate nu îți vei recupera banii, poți ajusta relația, dar dacă tot trebuie să alegi între bani și prietenie, încearcă să decizi conștient: obiectivul tău este să-ți recuperezi banii sau să păstrezi relația chiar dacă pierzi ceva?”, punctează psihologul.
După această clarificare, persoana care a dat banii poate alege tonul potrivit. Luminița Tăbăran oferă trei variante de mesaje care pot fi transmise celor care au împrumutat banii, în funcție de relațiile acestora.
O variantă prietenoasă poate fi: „Voiam să te întreb de banii pe care ți i-am împrumutat. Ai idee când ai putea să mi-i dai înapoi? Am nevoie de ei în perioada asta.”
O variantă mai neutră, dar clară, poate suna astfel: „Revin legat de suma împrumutată – aveam stabilit termenul X și voiam să știu când o poți returna. M-ar ajuta să avem o dată clară.”
Iar dacă discuția a fost amânată prea mult, psihologul propune și o formulare mai fermă: „Am nevoie să clarificăm situația banilor împrumutați. A trecut ceva timp peste termen și am nevoie de un plan concret de returnare (chiar și în rate). Spune-mi, te rog, cum putem rezolva”.
Dificultatea nu vine doar din teama de refuz
În multe cazuri, dificultatea nu vine doar din teama de refuz, ci și din felul în care oamenii își explică relația cu persoana datornică. Luminița Tăbăran spune că unii evită să își ceară banii înapoi pentru că se simt vinovați, fiindcă au fost ajutați la rândul lor sau pentru că ajung să compenseze mental datoria cu alte forme de sprijin primite.
„Uneori, dificultatea în a-ți cere dreptul vine și din sentimentul de vinovăție (poate și tu la rândul tău ești dator) sau din obligație (respectiva persoană te-a ajutat în alt fel sau încă îți mai oferă anumite servicii) și cumva în mintea ta se compensează energia banilor cu cea a ajutorului”, explică specialista.
Potrivit acesteia, mila sau jena pot bloca discuția, iar uneori oamenii aleg să nu-și mai ceară banii. Important este ca decizia să fie una asumată, nu rezultatul unei evitări care lasă în urmă frustrare.
„Alte sentimente, cum ar fi mila sau jena te pot împiedica să aduci vorba despre împrumut și este în regulă dacă simți să nu o faci”, adaugă specialista.
Potrivit psihologului, evitarea discuției despre bani nu face decât să prelungească tensiunea dintre oameni. În multe cazuri, spune aceasta, frustrarea acumulată ajunge să afecteze relația mai mult decât conversația incomodă despre datorie.
