CNAIR este obligată să plătească peste 320 de milioane de lei italienilor de la Pizzarotti, din cauza întârzierilor lucrărilor de la Lotul 1 al Autostrăzii Sebeș – Turda. Practic, după ce lucrările au intârziat din cauza exproprierilor făcute tardiv de statul români și a unor probleme legate de utilități, CNAIR și Pizzaroti au convenit printr-un acord ca pe de o parte CNAIR să admită că a fost parțial vinovată de întârzieri și de celalată parte Pizzaroti să accepte despăgubiri de 149,6 milioane de lei net, plus TVA. Pizzaroti a dat însă în judcată CNAIR fiindcă în lipsa recepției lucrăriii, pe care CNAIR refuza să o facă, nu își putea recupera garanțiile depuse la începerea proiectului.
Pizzaroti a dat în judecată CNAIR la Curtea de Arbitraj
Curtea de Arbitraj a desființat acordul celor două părți motivând că actul semnal de șeful CNAIR Cristian Pistol nu avea la bază o împuternicire care să fie o dovadă legală de autenticitate.
Contractul pentru Lotul 1 de pe Autostrada Sebeș – Turda a fost parafat în 2014 cu constructorul italian Impresa Pizzarotti, iar lucrările au început tot atunci. Valoarea contractului a fost de 540 de milioane de lei. Șantierul a fost însă blocat de numeroase probleme. Exproprierea terenurilor s-a târât ani de zile. Relocările de utilități au fost executate cu întârzieri sistematice. Studiul de fezabilitate pus la dispoziție de CNAIR la licitație era, în termeni tehnici, insuficient.
În cele din urmă, circulația a fost deschisă abia la finalul anului 2020, cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare din decembrie 2020, iar recepția lucrărilor s-a făcut la final de 2021.
Autostrada a tot fost închisă din cauza unor surpări și alunecări de teren. Reparații s-au făcut și imediat după inaugurare, dar și în 2023 sau 2025. Recepţia finală pe Lotul 1 Sebeş – Turda nu a fost efectuată nici măcar până acum, din cauza unor „vicii” apărute în perioada de garanţie a lucrării.
În 2020, CNAIR le-a trimis italienilor facturi de penalități de întârziere. Mai precis, statul îi penaliza pe italieni pentru că nu terminaseră autostrada la timp.
Atunci, constructorul italian a decis să dea în judecată CNAIR la Curtea de Arbitraj.
Constructorul susținea că întârzierile erau cauzate tocmai de eșecurile administrației: terenuri neexproprierte, utilități (cabluri, conducte, rețele) nerelocate la termenele promise, modificări de proiect cerute de beneficiar pe parcurs. Italienii cereau bani în plus (costuri suplimentare) și prelungirea oficială a termenelor.
Acest caz a fost judecat la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Arbitrajul era în plină desfășurare când, în toamna lui 2021, s-a deschis o fereastră de negociere. CNAIR trebuia să facă recepția la terminarea lucrărilor (un pas esențial, fără de care constructorul nu poate recupera garanțiile de bună execuție și nu poate închide oficial contractul). Pizzarotti, la rândul lor, aveau nevoie de acea recepție. Ambele părți aveau, deci, un interes imediat să colaboreze.
Astfel, în data de 19 noiembrie 2021, conducerea CNAIR, în frunte cu directorul general Cristian Pistol, încheie un acord cu Impresa Pizzarotti.
Prin acord, CNAIR accepta efectuarea recepției finale și recunoaștea că statul are o parte din vină pentru întârzieri (lipsa exproprierilor, utilități), iar la schimb, constructorul accepta plafonarea pretențiilor financiare la suma maximă de 149,6 milioane de lei net, plus TVA (total aproximativ 179,6 milioane de lei). Pizzarotti accepta totodată să nu introducă revendicări noi și să continue lucrările.
Acordul a fost semnat de directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, și de mai mulți directori ai companiei.
Acordul a fost trimis tribunalului arbitral ca document relevant pentru soluționarea dosarului.
Tribunalul a desființat acordul
În noiembrie 2025, însă, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a pronunțat sentința și a stabilit că CNAIR trebuie să plătească peste 320 de milioane de lei.
Tribunalul a „desființat” la propriu acordul încheiat în 2021 între Compania de Drumuri și Pizzarotti.
Instanța a subliniat că documentul a fost semnat ca înscris sub semnătură privată, fără autentificare notarială și fără un mandat special care să confere semnatarilor dreptul de a renunța la un drept subiectiv civil în cadrul unui litigiu.
Renunțarea la un drept dedus judecății presupune, conform Codului de procedură civilă, fie o declarație verbală în ședință, fie un înscris autentic, iar prin reprezentant este nevoie de mandat special.
Acordul din 19.11.2021 era în schimb doar un act sub semnătură privată, deci nu îndeplinea niciuna dintre aceste condiții legale, așa că nu constituia o renunțare valabilă, a argumentat Tribunalul.
detalii pe economedia.ro
