Deși par asemănători și au în comun minerale precum calciul și fosforul, dinții și oasele sunt, în realitate, foarte diferite. Specialiștii spun că asemănările dintre ele se opresc aproape complet la compoziția de bază.
„Sunt țesuturi mineralizate. Dar, sincer, asemănarea se oprește aici”, explică dr. Edmond Hewlett, profesor emerit la Facultatea de Stomatologie a Universității UCLA, citează Mediafax.
De ce dinții nu fac parte din sistemul osos
Mulți oameni cred că dinții sunt oase, însă medicii spun că aceștia aparțin, de fapt, sistemului digestiv.
Rolul lor principal este să taie și să mărunțească alimentele înainte ca acestea să ajungă în tractul digestiv. În plus, sunt esențiali pentru vorbire și pronunție.
Oasele au funcții complet diferite: susțin corpul, protejează organele vitale și ajută la producerea celulelor sanguine.
„Ele funcționează împreună, dar sunt separate”, spune specialistul american.
Smalțul dentar este cea mai dură substanță din corp
Dinții au o structură unică. La exterior sunt acoperiți de smalț, considerat cea mai dură substanță din organism.
Sub smalț se află dentina, un țesut mineralizat puțin mai moale, dar foarte rezistent. În interiorul dintelui se află pulpa, o zonă gelatinoasă bogată în vase de sânge și terminații nervoase.
Oasele, în schimb, sunt construite diferit. Ele au un strat exterior rezistent, iar în interior conțin țesut spongios și măduvă osoasă, unde se formează celulele sanguine.
Diferența esențială: oasele sunt vii, dinții nu
Cea mai importantă diferență este că oasele sunt țesut viu.
Ele sunt străbătute permanent de vase de sânge și nervi și se regenerează constant prin intermediul unor celule speciale care construiesc și distrug țesut osos.
Practic, scheletul unui adult se reînnoiește aproape complet la fiecare 10 ani.
Dinții nu pot face acest lucru.
Celulele care formează smalțul mor după dezvoltarea dintelui, motiv pentru care un dinte rupt sau ciobit nu mai crește la loc.
„Aveți grijă de dinții voștri — ei nu vor crește la loc”, avertizează dr. Hewlett.
De ce se vindecă oasele, dar nu și dinții
Atunci când un os se fracturează, organismul începe imediat procesul de regenerare.
În cazul dinților, acest mecanism nu există. Chiar dacă pulpa dentară conține țesut viu, ea nu poate reconstrui smalțul sau dentina pierdută.
De aceea cariile, fisurile sau fracturile dentare necesită intervenția medicului stomatolog și nu se repară natural, așa cum se întâmplă cu oasele.
