Creșterea acidității oceanelor
Experții atrag atenția că aciditatea oceanelor se apropie de un prag critic, o situație care amenință grav ecosistemele marine și capacitatea globului de a absorbi dioxidul de carbon. Conform unui raport recent emis de Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic (PIK), aciditatea în regiunile cu latitudini mari este în special preocupantă. Această creștere a acidității va duce la modificări semnificative pe planetă, având potențialul de a afecta habitatul natural al mamiferelor și animalelor marine, forțându-le să migreze. În absența prădătorilor naturali, populațiile de țânțari și alte animale care pot transmite boli fatale ar putea înflori, amplificând riscurile pentru sănătatea publică. Dacă oceanul pierde capacitatea de a captura dioxidul de carbon, nivelul de poluare va crește alarmant, conform sursei Mediafax.
Dovezile sugerează că acidificarea oceanelor este un aspect critic al schimbărilor climatice globale și face parte dintr-un studiu amplu despre limitele planetare, donde șase dintre cele nouă procese analizate au fost deja depășite. Aceste procese includ atât schimbările climatice, cât și deteriorarea biosferei. Deși stratul de ozon a rămas constant, situația acidității oceanelor se agravează, în special în Oceanul Sudic și Oceanul Arctic. Potrivit lui Levke Caesar, fizician la PIK, nivelurile actuale de acidificare au început deja să afecteze o varietate de organisme marine, ceea ce necesită o nouă evaluare a limitelor considerate sigure pentru aceste ecosisteme.
Efectele acidității în creștere asupra ecosistemelor
Conform informațiilor furnizate de ONU, încălzirea globală are un impact profund asupra habitatelor naturale. Cu fiecare grad de creștere a temperaturii globale, habitatele devin din ce în ce mai ostile, punând în pericol supraviețuirea unor specii de animale. În cazul în care planeta se încălzește cu 1,5 grade, se estimează că 4% din toate mamiferele vor pierde jumătate din habitatul lor deja restrâns, o situație alarmantă având în vedere presiunea exercitată de activitățile umane. Acest fenomen, combinat cu extinderea habitatelor favorabile țânțarilor, poate duce la o proliferare a speciilor care transmit boli periculoase pentru oameni și animale deopotrivă.
De asemenea, fenomenele meteorologice extreme, precum incendiile și inundațiile, au capacitatea de a distruge mediile naturale, afectând atât flora, cât și fauna. Reducerea vegetației globale diminuează capacitatea pădurilor de a capta emisiile de carbon, contribuind astfel la creșterea poluării atmosferice. Planctonul oceanic joacă, de asemenea, un rol crucial în absorbția dioxidului de carbon, dar acidificarea acestuia împiedică acest proces esențial și amenință organismele marine, forțându-le să se relocateze în medii mai favorabile.
Mai mult, încălzirea globală afectează și nivelul de oxigen din apă. O creștere de 1,5 grade ar putea duce la distrugerea a până la 90% din recifele de corali, un ecosistem deja compromis, care s-a redus la jumătate în ultimele sute de ani. Această pierdere reprezintă nu doar un impact negativ asupra biodiversității marine, ci și o amenințare la adresa comunităților umane care depind de aceste habitate pentru hrană și sustenabilitate economică.
