VIDEO/FOTO Casele sub ocean, o nouă frontieră a civilizației: DEEP pregătește locuințe subacvatice pentru șederi de 28 de zile, la 200 de metri adâncime

Un start-up britanic vrea să schimbe radical explorarea oceanelor și să construiască habitate în care oamenii să poată locui săptămâni întregi, la sute de metri sub apă. Proiectul DEEP prevede module cu dormitoare, laboratoare și facilități de locuit, însă presiunea extremă, efectele asupra organismului și riscurile pentru ecosistemele marine ridică întrebări importante.

Oamenii au petrecut mii de ani cucerind uscatul, au construit orașe, au traversat continente și au ajuns în spațiu. Acum, o companie britanică vrea să deschidă o nouă direcție de explorare, chiar sub suprafața oceanelor.

Start-up-ul DEEP dezvoltă habitate subacvatice concepute pentru a permite oamenilor să rămână perioade îndelungate pe fundul mării. Obiectivul este crearea unor baze pentru cercetare științifică, instruirea scafandrilor și studierea ecosistemelor marine în condiții care nu pot fi reproduse cu ușurință prin scufundări obișnuite.

Planurile companiei vizează inclusiv șederi de până la 28 de zile, la adâncimi de 200 de metri, potrivit oceanographicmagazine.com. O asemenea perspectivă ar putea transforma modul în care sunt explorate oceanele, dar drumul de la un prototip funcțional la o infrastructură subacvatică utilizată pe scară largă este încă presărat cu provocări tehnice și biologice.

Vanguard și Sentinel, primele etape ale unei ambiții uriașe

DEEP dezvoltă habitate folosind o tehnologie de fabricație numită producție aditivă cu arc electric. Procedeul permite construirea unor componente metalice prin depunerea succesivă a straturilor de material topit, o metodă care poate contribui la obținerea unor structuri rezistente, adaptate condițiilor dificile din mediul marin.

Primul modul, numit Vanguard, este conceput ca o structură compactă, cu o suprafață de aproximativ 28 de metri pătrați, destinată unui echipaj de trei scafandri. Habitatul ar urma să fie utilizat la adâncimi de aproximativ 100 de metri, în cadrul unor misiuni de cercetare și testare.

Următorul pas îl reprezintă sistemele Sentinel, proiectate pentru șederi de până la 28 de zile, la adâncimi de maximum 200 de metri.

Spre deosebire de soluțiile destinate unor intervenții scurte, aceste habitate sunt gândite pentru perioade mai lungi de lucru. Spațiile interioare ar urma să includă dormitoare, laborator, bucătărie și toalete cu apă curentă, astfel încât echipajele să poată locui și lucra fără să fie nevoite să revină frecvent la suprafață.

Ambițiile companiei depășesc însă simpla construire a unor module izolate. DEEP își propune să dezvolte o infrastructură care să faciliteze explorarea oceanelor și să permită desfășurarea unor cercetări pe termen lung.

Poate corpul uman să reziste săptămâni întregi sub apă?

A locui la adâncime nu înseamnă doar să construiești o structură care să reziste presiunii apei. Organismul uman trebuie să funcționeze într-un mediu artificial, cu un regim special al presiunii, al respirației, al somnului și al expunerii la lumină.

La 200 de metri adâncime, presiunea ambientală ajunge la aproximativ 21 de atmosfere absolute. Habitatele destinate șederilor prelungite trebuie să gestioneze cu precizie amestecul respirator, temperatura, umiditatea și siguranța echipajului.

În cazul scafandrilor care trăiesc în medii presurizate, revenirea la suprafață nu se poate face pur și simplu printr-o ieșire din habitat. Organismul trebuie să elimine treptat gazele dizolvate în țesuturi, prin proceduri controlate de decompresie, care pot necesita mult timp.

Experimentele desfășurate începând cu anii 1960, inclusiv prin programele Sealab și Conshelf, au demonstrat că oamenii pot locui temporar sub apă. Totuși, menținerea sănătății fizice și psihice pe perioade îndelungate rămâne o provocare.

Un exemplu recent este cel al cercetătorului american Joseph Dituri, cunoscut drept „Dr. Deep Sea”, care a petrecut 100 de zile într-un habitat subacvatic din Florida, în 2023.

Pe parcursul experimentului, starea sa de sănătate a fost monitorizată, iar cercetătorul a relatat mai multe schimbări fiziologice. Printre problemele semnalate s-au numărat tulburări de vedere și dificultăți asociate izolării, în timp ce lipsa luminii naturale a reprezentat o provocare psihologică.

Experiența sa nu demonstrează că toate efectele unei șederi îndelungate sub apă sunt cunoscute. Dimpotrivă, arată cât de importantă este monitorizarea medicală și cât de multe întrebări rămân deschise. Absența luminii naturale poate perturba ritmul circadian, mecanismul biologic care reglează somnul și starea de veghe. În plus, izolarea, spațiul limitat și dependența permanentă de sisteme tehnice pot afecta confortul psihic al echipajelor.

Oceanele, laborator pentru știință sau un nou teritoriu de exploatare?

Habitatele subacvatice ar putea oferi cercetătorilor acces direct la ecosisteme greu de studiat prin expediții convenționale. Prezența prelungită în apropierea fundului mării ar permite observarea schimbărilor de mediu, monitorizarea speciilor și colectarea unor date pe perioade mai lungi.

În contextul schimbărilor climatice, al pierderii biodiversității și al presiunilor exercitate asupra resurselor marine, astfel de baze ar putea contribui la înțelegerea unor procese care influențează echilibrul oceanelor.

Dar există și un revers. Instalarea unor structuri metalice, transportul echipamentelor și activitatea umană pot perturba habitatele naturale. Zgomotul, iluminatul artificial, deșeurile și eventualele scurgeri de substanțe trebuie gestionate atent pentru a evita efectele nedorite asupra vieții marine.

DEEP susține că dezvoltarea acestor habitate trebuie să fie însoțită de colaborare cu oamenii de știință și de măsuri pentru reducerea impactului asupra mediului. Eficiența acestor măsuri va trebui însă demonstrată în condiții reale.

Până în 2035, compania vizează zece proiecte în întreaga lume

DEEP își propune să devină un actor important în explorarea subacvatică, după modelul companiilor private care au schimbat accesul la spațiu. Planurile pe termen lung includ dezvoltarea unor habitate în mai multe regiuni ale lumii și, eventual, realizarea unui vehicul subacvatic cu echipaj, capabil să conecteze diferite stații.

Compania a indicat obiectivul de a lansa zece proiecte până în 2035. Aceste planuri depind însă de finanțare, de validarea tehnologiilor și de demonstrarea faptului că oamenii pot locui în siguranță în astfel de structuri.

Pe termen mai îndepărtat, reprezentanții proiectului au evocat chiar posibilitatea unei nașteri sub apă până în 2050. Deocamdată, aceasta rămâne o perspectivă speculativă, care ridică întrebări medicale și etice majore și nu trebuie confundată cu o capacitate tehnologică demonstrată.

O nouă casă pentru oameni sau o provocare prea mare?

Ideea de a locui sub apă poate părea desprinsă din romanele lui Jules Verne. Totuși, proiectele de acest tip au o miză concretă: accesul mai bun la oceane și posibilitatea de a studia mediul marin fără întreruperile impuse de scufundările convenționale.

Deocamdată, habitatele subacvatice nu reprezintă o alternativă realistă la locuirea pe uscat. Ele sunt, înainte de toate, infrastructuri specializate, destinate cercetării și explorării, care presupun costuri ridicate, sisteme complexe de siguranță și personal instruit.

Succesul lor va depinde nu doar de rezistența materialelor și de performanța echipamentelor, ci și de capacitatea oamenilor de a suporta izolarea și de a rămâne în siguranță într-un mediu extrem.

Oceanele ar putea deveni următoarea mare frontieră a cercetării umane. Pentru ca această ambiție să prindă contur, explorarea va trebui să meargă mână în mână cu protejarea ecosistemelor și cu o înțelegere mai bună a limitelor organismului uman.