Revitalizarea proiectului Turnu Măgurele-Nicopole
Proiectul hidrocentralei Turnu Măgurele-Nicopole, destinat a fi construit pe Dunăre, a fost inițiat de România și Bulgaria în anii ’80, dar a fost abandonat ulterior. Începând cu 2022, cele două țări au reînceput discuțiile pentru revitalizarea acestui proiect, iar recent inițiativa a primit aprobarea Comisiei Europene și a fost inclusă în „Lista Proiectelor Transfrontaliere de Energie Regenerabilă” (CB RES list).
Hidrocentrala, având o capacitate estimată de 840 de MW, a fost concepută cu scopul de a ajuta cele două țări să-și crească proporția de energie regenerabilă în mixul național și să îmbunătățească astfel securitatea energetică.
În august a acestui an, proiectul a fost adăugat pe lista specificată anterior, parte a programului energetic CEF Energy al Uniunii Europene, ceea ce reprezintă un pas important în realizarea sa.
Conform declarațiilor oficiale, Comisia Europeană susține că hidrocentrala va valorifica potențialul energetic al Dunării, va contribui la sustenabilitatea ecologică, va produce energie din surse regenerabile și va răspunde nevoilor energetice ale comunităților și sectorului industrial din zonă.
Criticile organizațiilor nonguvernamentale
Cu toate acestea, proiectul se confruntă cu numeroase critici, în special din partea organizațiilor nonguvernamentale, care afirmă că hidrocentrala ar putea afecta grav satele și localitățile situate de-a lungul fluviului, precum și centralele nucleare vecine.
Reprezentanții ONG-urilor au subliniat că „Comisia Europeană a inclus un vechi proiect hidroenergetic pe lista sa de investiții prioritare, ignorând riscurile de a dăuna comunităților și ecosistemelor valoroase de-a lungul Dunării, precum și încălcarea directivelor europene”.
Aceștia au avertizat că implementarea proiectului ar putea implica costuri semnificative și ar amenința supraviețuirea unor specii deja aflate în pericol de extincție.
Ecologistii au cerut Comisiei Europene eliminarea acestui proiect din rândul priorităților, argumentând că planul ar afecta sute de sate situate pe o porțiune de 280 de kilometri a fluviului și ar putea distruge terenuri agricole importante.
„Se preconizează că digul va provoca inundații și va afecta calitatea solului agricol, locuințele și iazurile de pești, ceea ce ar avea un impact negativ asupra comunităților din zonele vizate. Proiectul ar necesita modificări majore ale infrastructurii portuare și rezidențiale, ar perturba activitățile agricole, pescuitul, transportul fluvial și turismul, generând riscuri suplimentare pentru centralele nucleare din apropiere”, au declarat organizațiile ecologiste.
Atât centrala nucleară de la Kozlodui (Bulgaria), cât și cea de la Cernavodă (România) sunt situate pe Dunăre și depind de apa fluviului pentru procesele de răcire, ceea ce ridică îngrijorări suplimentare în cazul implementării hidrocentralei.
Mai mult, proiectul ar putea cauza alunecări de teren pe coaste extinse ale malului bulgăresc, afectând grav marea parte a localităților din zonă. Aceasta a fost o preocupare majoră în anii ’80, când proiectul a fost inițial abandonat de autoritățile bulgare.
În concluzie, deși revitalizarea proiectului Turnu Măgurele-Nicopole a fost acceptată și promovată la nivel european, numeroase sănături rămân persistente cu privire la impactul ecologic și social pe care îl poate genera.
