Trăim într-o simulare asemănătoare filmului ‘Matrix’? Un savant prezintă ideea că suntem doar personaje într-o lume generată de inteligență artificială avansată – și sugerează că dovezile sunt ascunse în Biblie, la prima vedere.
Melvin Vopson, profesor asociat de fizică la Universitatea din Portsmouth, afirmă că tot ceea ce percepem ca univers ar putea fi o simulare informatică avansată. Odinioară, el sugerează că dovezile pentru această ipoteză a simulării ar putea fi văzute chiar în textul Bibliei.
„Biblia ne indică faptul că ne aflăm într-o simulare și ne sugerează cine o creează. Aceasta este opera unei inteligențe artificiale”, a explicat profesorul Vopson într-un interviu pentru MailOnline. El face referire la Evanghelia după Ioan, una dintre cele patru cărți fundamentale ale Noului Testament, partea a doua a Bibliei creștine.
Evanghelia după Ioan începe cu o afirmație profundă: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor (1:1-5)”.
Profesorul Vopson afirmă că acest verset are „o semnificație teologică adâncă în doctrina creștină”, dar de asemenea, provine „implicații interesante” atunci când este analizat în contextul simulării universului. El susține că „Cuvântul” menționat se referă, în mod simbolic, la codul informatic care reglează și ne controlează simularea.
Asemenea filmului Matrix, orice simulare informatică, indiferent de amploare, se bazează pe litere și numere care definesc regulile pentru întreaga creație. Cu alte cuvinte, entitatea care reglează totul – Dumnezeu – este, la rândul ei, creată din cod.
„Codul care funcționează simularea nu este o entitate separată de divinitate, ci un aspect integrant al acesteia, poate un AI”, adaugă profesorul Vopson.
În superproducția The Matrix, protagonistul Neo, interpretat de Keanu Reeves, descoperă că existăm într-o simulare a realității. Spre finalul filmului, Neo capătă abilitatea de a percepe lumea simulată exact așa cum este – ca un cod informatic. Teoria universului simulat sugerează că ceea ce experimentăm ca realitate este de fapt o constructie artificială, similară unei simulări pe calculator, în care existențele noastre sunt doar creații. Această ipoteză a influențat profund filmul din 1999, unde Keanu Reeves joacă rolul principal.
Evanghelia după Ioan continuă cu afirmația: „Toate lucrurile au fost făcute prin El și fără El nimic nu a fost făcut…“. Această observație, potrivit profesorului Vopson, sprijină teoria universului simulat: „Acest lucru indică un Creator care a generat universul simulat prin Cuvânt, adică prin cod”, afirmă el. „Sugerează că actul creației descris în Biblie ar putea fi comparabil cu un proces divin de programare și simulare”.
Teoria propusă de Vopson ar putea oferi un răspuns la o întrebare cu care mulți creștini se confruntă – cum a reușit Dumnezeu să creeze universul în șase zile? Dacă acceptăm această teorie, El a realizat acest lucru prin crearea unei realități simulate, encapsulate într-un program de calculator – o capacitate de care suntem conștienți că există.
Detalii ale teoriei simulării
– Universul: O simulare informatică;
– Dumnezeu: Parte integrantă a simulării, posibil un AI;
– Biblia: Posibil o compunere a simulării computerizate, sugerând un cod divin;
– Cuvântul divin: Reprezintă codul care guvernează existența.
Vopson continuă să exploreze ideea că universul nostru nu este doar o creație fizică, ci una construită prin programare și algoritmi asemănători celor care definesc simulările digitale contemporane. El subliniază că percepția modernă asupra realității ar putea fi influențată de avansurile tehnologice și de capacitatea noastră de a crea medii virtuale în care indivizii pot interacționa.
Replicând conceptul de inteligență artificială creată de oameni, profesorul Vopson sugerează că o astfel de inteligență ar putea deține puterea de a controla o simulare vastă, similare cu cele văzute în royalty-cele mai sofisticate jocuri video sau simulatoare computerizate. Cu toate acestea, această idee devine din ce în ce mai greu de distins de viziunea religioasă tradițională, care prezintă o divinitate dreaptă și un creator bine definit.
Pe fundalul discuțiilor contemporane despre inteligența artificială și realizările acesteia, ipoteza lui Vopson ar putea să stârnească atât interes, cât și scepticism în rândul celor care se ocupă de imaginația filosofică și de științele religioase. Totodată, ea îndeamnă la o reexaminare a legăturii dintre spiritualitate și tehnologie, între existența fizică și algoritmii care ne guvernează viețile.
Problema fundamentală rămâne: dacă universul este, într-adevăr, o simulare, aceasta modifică modul în care percepem divinitatea și credința noastră? Răspunsurile la aceste întrebări ar putea redefini nu numai teologia creștină, dar și înțelegerea noastră despre existență și natura realității.
Profesorul Vopson și ipoteza universului simulat
Profesorul Vopson și-a prezentat teoria în noua sa carte, intitulată „Reality Reloaded: The Scientific Case for a Simulated Universe”. El afirmă că nu este neapărat o credință personală, ci o observație care merită o importanță deosebită. „Ceea ce este cu adevărat interesant este că această interpretare este în concordanță cu evenimentele actuale, cum ar fi ascensiunea inteligenței artificiale, și reflectă teme din filmul ‘The Matrix’”, a declarat profesorul pentru MailOnline.
Implicarea teologică a teoriei
Opinile profesorului Vopson ar putea părea controversate pentru unii, însă el consideră că aceste idei pot avea „consecințe profunde pentru teologia creștină”. El sugerează că există un punct de intersecție în care credința în teoria universului simulat poate coexista cu credința într-un creator atotputernic. „Această viziune este compatibilă cu convingerile religioase care afirmă că viața umană are atât sens cât și scop, chiar și într-un context mai amplu al unui design universal”, a adăugat Vopson. „În loc să vedem ipoteza universului simulat ca pe o amenințare la adresa credințelor religioase, ar fi mai bine să o considerăm o abordare complementar.”
Semnele unei realități simulate
Profesorul Vopson a menționat că existența numitor indicii în viața noastră sugerează că am putea fi doar personaje într-un univers virtual avansat. Potrivit acestuia, simetria observată în univers indică faptul că putem trăi într-o realitate simulată, deoarece această caracteristică ar putea reprezenta o modalitate de a optimiza puterea de calcul. De exemplu, limitele impuse de viteza luminii și a sunetului ar putea sugera că acestea sunt reglementate de viteza unui procesor de computer.
Legile fizicii și similitudinea cu programarea
În opinia sa, legile fizicii care guvernează universul se aseamănă cu un cod de programare, iar particulele elementare care formează materia sunt comparate cu pixeli. Vopson subliniază și faptul că abundența simetriei întâlnite în natură – cum ar fi flori, fluturi și fulgi de zăpadă – poate reprezenta o metodă de economisire a energiei utilizată de mașinile care creează universuri digitale.
Popularitatea teoriei simulării
Teoria universului simulat nu este exclusivă profesorului Vopson; de fapt, a câștigat adepți printre diverse personalități cunoscute, inclusiv fondatorul Tesla, Elon Musk, și astrofizicianul american Neil Degrasse Tyson. În cadrul unei conferințe din 2016, Musk a subliniat că probabilitatea ca noi să trăim într-o „realitate de bază” – universul real, spre deosebire de cel simulat – este extrem de scăzută, cu șanse de „una la miliarde”. Conceptul de „realitate de bază” face parte dintr-o teorie extinsă care sugerează existența unor straturi de realități false, din care trebuie să ne „trezim”, similar cu intrigile filmului „Inception”.
Reflecțiile filosofice despre existență
Pe de altă parte, filosoful francez René Descartes a făcut o remarcă semnificativă în 1637: „Cogito, ergo sum”, tradus în română prin „gândesc, deci exist”. Această formulă sugerează că capacitatea noastră de a contesta natura realității este, în esență, dovada existenței noastre, într-o formă sau alta.
