Ucraina rămâne fără opțiuni, iar Rusia știe asta

Pe măsură ce atacurile rusești împing Kievul spre un compromis, guvernele occidentale încep să reconsidere cerințele de securitate pe care Moscova le-a făcut de ani de zile.

Discuțiile trilaterale dintre Ucraina, Rusia și Statele Unite, care au avut loc la Abu Dhabi săptămâna aceasta, s-ar putea să nu ducă la un progres rapid, dar ele conturează clar traiectoria unui conflict care, până la urmă, s-ar putea apropia de sfârșit.

Dacă există ceva care ilustrează ruptura politică și emoțională pe care cele două părți încă nu au reușit să o depășească, este vorba despre  remarcile președintelui Volodimir Zelenski de la Copenhaga, făcute săptămâna aceasta , în care a deplâns faptul că liderul rus Vladimir Putin este încă în viață. Realitatea dură a Ucrainei, însă, o împinge spre un compromis neplăcut cu inamicul său de moarte.

Kievul a fost obligat să intre în discuții în cel mai dezavantajos moment

Kievul a fost obligat să intre în discuții în cel mai dezavantajos moment, când are puține mijloace de a contracara atacurile aeriene rusești devastatoare care îi afectează industriile cheie și paralizează infrastructura esențială din orașele mari. Unul dintre principalii negociatori ai Ucrainei, David Arakhamia, care conduce facțiunea parlamentară a lui Zelenski, a descris negocierile ca fiind printre cele mai dificile la care a participat din 2022. El a spus că rușii au sosit cu instrucțiuni foarte stricte și că a fost dificil să se atenueze tonul discuțiilor. Evaluarea sa confirmă faptul că Rusia se consideră bine echipată pentru a negocia dintr-o poziție de forță, susține Leonid Ragozin pentru Al Jazeera.

Între timp, Moscova și-a exprimat optimismul cu privire la rezultat. Consilierul lui Putin, Vladimir Medinsky, a declarat că discuțiile au adus cele două țări mai aproape de pace. Chiar și Arakhamia a spus că există un impuls pentru ajungerea la o soluție înainte de sfârșitul anului. Trebuie menționat că acest optimism vine fără niciun semn că Rusia își va schimba poziția cu privire la contururile acordului. Așa cum a făcut-o de ani de zile, Kremlinul insistă asupra unei Ucraine cu adevărat neutre, demilitarizate, care să onoreze drepturile populației sale vorbitoare de limbă rusă.

Surpriza majoră pentru Occident. Rusia nu a căzut

Dacă toate acestea sunt o surpriză neplăcută pentru mulți din Occident, asta se datorează faptului că, în cea mai mare parte a acestui an, politicienii occidentali și mass-media tradițională au insistat că valul războiului se schimbă și că Ucraina preia controlul. Optimismul lor a fost alimentat de atacurile ucrainene de la distanță care vizau rafinăriile de petrol rusești, precum și de ritmul lent al avansului rusesc pe câmpul de luptă.

Încă din septembrie, președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, a declarat că „Rusia a pierdut deja războiul, în toate cazurile, mai puțin în fața ochilor”. Cam în aceeași perioadă, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că Rusia nu se descurcă bine în Ucraina.

Când liderii NATO s-au reunit la summitul de la Ankara din iulie, se părea că până și președintele american Donald Trump a crezut în ideea că Ucraina avea avantajul pe câmpul de luptă.

Însă Rusia a răspuns la creșterea forțelor armate ale Ucrainei, susținută de fonduri europene și de informațiile furnizate de SUA, cu atacuri aeriene non-stop care aduc Ucraina aproape de bariera durerii. Mesajul Moscovei a fost crud: orice daună pe care Ucraina și Occidentul ar putea-o provoca Rusiei ar fi întâmpinată cu o devastare epică în Ucraina, de care ar dura decenii pentru a se recupera.

Iarna care se apropie înseamnă un dezastru umanitar la nivel național

Iarna care se apropie înseamnă un dezastru umanitar la nivel național pentru ucraineni. Atacurile rusești asupra infrastructurii energetice au perturbat furnizarea de energie electrică și încălzire centrală. Milioane de ucraineni, în special în orașele mari, locuiesc în blocuri de apartamente dependente de încălzire centrală, fără de care locuințele lor pot deveni practic de nelocuit. Generatoarele pot furniza energie temporară, dar utilizarea lor face ca prețul războiului să fie enorm pentru Ucraina și contribuabilii occidentali care finanțează efortul său de război.

Tocmai aceste circumstanțe grave, mai degrabă decât presiunea administrației Trump, au forțat Ucraina să intre în discuții. Zelenski ar fi așteptat cel puțin până în primăvară dacă nu s-ar fi simțit atât de presat.

Avântul Ucrainei nu a reușit să schimbe cu niciun centimetru condițiile de pace de la Moscova. Între timp, percepția occidentală asupra realităților acestui război a suferit o transformare considerabilă. Există două semne majore ale peisajului în schimbare care afectează direct agenda negocierilor de la Abu Dhabi.

Pentru prima dată Occidentul chiar vrea să încheie o înțelegere cu rușii

Pentru prima dată de la începutul războiului, o parte mai mare a establishmentului occidental pare a fi pregătită să discute despre arhitectura de securitate postbelică a Europei. Subiectul a fost abordat pentru prima dată de negociatorul american Jared Kushner, provocând indignare în tabăra belicismului. Însă Medinsky a declarat după discuțiile de la Abu Dhabi că aceasta era problema centrală de pe ordinea de zi.

Acest subiect face trimitere la agenda pe care Moscova a adus-o la masă în decembrie 2021, cu câteva luni înainte de invazia totală. A făcut acest lucru după ce SUA și Ucraina au semnat o cartă privind parteneriatul strategic, care ar fi putut servi drept factor declanșator decisiv pentru decizia lui Putin de a invada. Însăși ideea de a discuta arhitectura de securitate a Europei cu Moscova a devenit un tabu strict în Occident timp de peste patru ani, dar în mod clar nu mai este.

Punctul critic – cedările teritoriale ale Ucrainei

În mod curios, acest subiect amplu și vital nu a fost principalul punct de conflict în cadrul discuțiilor, potrivit lui Kushner, care a spus că problema teritorială a fost cea mai dificilă. Moscova a insistat mult timp ca forțele ucrainene să se retragă din restul regiunii Donețk pentru ca discuțiile să aibă succes.

Însă opoziția Moscovei față de compromisul teritorial ar putea fi un act de înșelăciune menit să obțină un câștig maxim în problemele geopolitice generale pe care le consideră cu adevărat vitale. În cele din urmă, doar simbolismul propagandistic este cel care îl determină pe Kremlin să revendice Sloviansk și Kramatorsk.

Celălalt semn al schimbării este reprezentat de încercările guvernelor europene de a se alătura discuțiilor de pace, chiar dacă acest lucru expune o ruptură între intransigenți, precum șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, și pragmatiștii care cred că un compromis este inevitabil. Printre aceștia din urmă se numără, în special, președintele finlandez Alexander Stubb și prim-ministrul norvegian Jonas Gahr Store, care au avut o lungă convorbire telefonică cu Putin pe 27 octombrie, înainte de discuțiile de la Abu Dhabi, cu acordul discret al unor părți ale conducerii UE.

Conflictul pare a începe fi recunoscut ca un conflict între NATO cu Rusia

Atât SUA, cât și Ucraina au sugerat în ultimele zile ca europenii să nominalizeze un singur trimis care să fie la masa negocierilor în următoarea rundă. Emisarul american Steve Witkoff a declarat pe 12 noiembrie că Putin a fost de acord să permită reprezentanților europeni să se alăture următoarei runde de discuții. Rusia nu a confirmat acest lucru, în timp ce purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a legat posibilitatea includerii UE de personalitatea trimisului ales de aceasta.

Poate cea mai remarcabilă schimbare manifestată la Abu Dhabi a fost apariția comandantului suprem al NATO în Europa, Alexus Grynkewich, mai ales că a fost aclamată de Kremlin, care tinde să vadă războiul ca pe un conflict prin intermediari cu NATO.

Însă chiar și cei mai intransigenți susținători ai politicii, precum guvernele german și britanic, își schimbă vizibil tactica. Cancelarul Friedrich Merz a sugerat că ar putea discuta cu Putin în timpul următorului summit G20. Secretarul britanic al Apărării, Wes Streeting, a cerut în mod neașteptat deschiderea unor canale de comunicare cu Rusia.

Alții, precum Kallas sau prim-ministrul danez Mette Frederiksen, se trezesc din ce în ce mai izolați și incapabili să influențeze evoluțiile rapide. La fel și Zelenski, care a părut extrem de supărat în legătură cu lipsa percepută de sprijin din partea Occidentului în ultimele sale apariții. Dar el continuă procesul de pace mediat de SUA pentru că nu prea are de ales.

Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a Al Jazeera și stiripesurse.ro

o opinie de Leonid Ragozin, jurnalist independent stabilit în Riga/ Estonia