Fostul ministru al Justiției Tudorel Toader afirmă, într-un nou episod al relatărilor sale din perioada petrecută în fruntea Ministerului Justiției, că a fost avertizat, la scurt timp după preluarea mandatului, de fosta sa colegă de la Curtea Constituțională Maia Teodoroiu, în legătură cu arhiva SIPA. „Aveți o bombă cu ceas în minister. Aveți grijă să nu vă explodeze în față. Se numește SIPA”, i-ar fi transmis aceasta, potrivit postării publicate de Toader pe Facebook.
Fostul ministru susține că, după acest avertisment, a decis să înceapă demersurile pentru desecretizarea arhivei Serviciului Independent pentru Protecție și Anticorupție, structură care a funcționat în cadrul Ministerului Justiției. Toader afirmă că, în jurul arhivei SIPA, se acumulaseră „ani de suspiciuni, zvonuri, acuzații și tăceri”, iar printre cei suspectați că ar fi sustras sau copiat documente s-ar fi aflat „și un fost ministru”.
„Știam, desigur, ce a însemnat SIPA, adică Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție, din cadrul Ministerului Justiției și ce se spunea despre arhiva SIPA. Ideea e că se vorbea mult, dar se știa puțin”, scrie Tudorel Toader, arătând că, în opinia sa, singura soluție rezonabilă era transparența.
Desecretizarea arhivei și procedurile propuse
Tudorel Toader afirmă că a inițiat demersuri pentru desecretizarea arhivei „în limitele legii”, prin hotărâre de guvern, cu proceduri clare, un colectiv desemnat oficial, acces strict reglementat și certificate ORNISS pentru toate persoanele implicate. Fostul ministru notează că au fost stabilite criterii precise privind documentele care puteau fi desecretizate de ministru și cele care trebuiau predate instituțiilor competente.
„Intenția era una simplă: dacă există documente care prezintă interes public, să fie cunoscute. Dacă există documente care țin de alte competențe, să ajungă acolo unde le este locul. Iar dacă există suspiciuni legate de ce s-a întâmplat cu arhiva în anii anteriori, singura cale onestă era să fie lămurite”, afirmă fostul ministru.
Potrivit lui Toader, primele blocaje au apărut rapid, atât la nivel instituțional, cât și în spațiul public. El afirmă că, la constituirea comisiei de lucru, a cerut participarea Consiliului Superior al Magistraturii, care ar fi trebuit să desemneze un magistrat în comisie, însă acest lucru nu s-a întâmplat. „Nu l-a desemnat. Fără explicații convingătoare. Un refuz tăcut, care spunea mai mult decât o poziție asumată”, notează fostul ministru.
Critici din partea magistraților și acțiune în instanță
Tudorel Toader relatează că o asociație a magistraților a reacționat vehement împotriva demersului de desecretizare, inclusiv printr-o acțiune în contencios administrativ prin care se cerea anularea hotărârii de guvern. El notează că, în discursul public, aceeași zonă profesională invoca nevoia de adevăr și transparență, dar, în același timp, se opunea procedurii care ar fi permis accesul reglementat la arhivă.
„Limbajul era dublu: pe de o parte, se invoca nevoia de adevăr și transparență; pe de altă parte, când se făceau pași concreți în această direcție, se încerca demersului în instanță”, scrie fostul ministru, referindu-se la reacțiile față de hotărârea de guvern privind arhiva SIPA.
Toader mai afirmă că aceleași argumente au fost reluate într-o scrisoare comună adresată premierului de atunci, prin care se cerea retragerea hotărârii de guvern și publicarea tuturor documentelor, rapoartelor și proceselor-verbale privind arhiva. În acea scrisoare, potrivit fostului ministru, se vorbea despre „metode securistice”, lipsă de transparență și riscul folosirii arhivei ca instrument de presiune.
„Nu poți cere adevăr fără să accepți deschiderea arhivei”
Fostul ministru al Justiției susține că nu a fost convins de aceste poziții, deoarece ar fi conținut o contradicție fundamentală. „Nu poți cere adevăr fără să accepți deschiderea arhivei. Nu poți invoca transparența, dar să te opui procedurii care o face posibilă”, afirmă Toader.
El respinge și ideea potrivit căreia desecretizarea ar fi putut conduce automat la șantaj, susținând că logica este inversă. „Argumentul că simpla desecretizare ar duce automat la șantaj mi s-a părut o răsturnare de logică: tocmai secretizarea perpetuă alimentează șantajul, nu clarificarea”, scrie fostul ministru.
Potrivit acestuia, instanța a respins în cele din urmă acțiunea, iar hotărârea de guvern a rămas în vigoare. Comisia a fost constituită potrivit legii și și-a început activitatea, iar Toader spune că a intrat, împreună cu membrii comisiei, în spațiile în care se afla arhiva.
Prima imagine din arhivă și lista vizitatorilor SIPA
Tudorel Toader amintește că, la deschiderea arhivei, primul lucru pe care l-a văzut a fost „teancul de cărţi de muncă ale foştilor angajaţi din penitenciar”, documente care rămăseseră acolo și nu puteau fi folosite de titulari pentru dovedirea vechimii. Episodul este prezentat de fostul ministru ca un exemplu al blocajului produs de menținerea arhivei într-o zonă netransparentă.
Fostul ministru mai afirmă că lista persoanelor care au vizitat arhiva SIPA a fost publicată pe pagina Ministerului Justiției, într-un material intitulat „Arhiva SIPA, o pată pe obrazul justiției române”, dar că informația „ulterior a dispărut” de pe site-ul ministerului, rămânând însă consemnată în presă.
În finalul postării, Tudorel Toader susține că, deși demersul a început, „bomba” SIPA a rămas activă, deoarece, după plecarea sa de la Ministerul Justiției, procedurile nu au fost continuate. „Comisia nu și-a dus misiunea până la capăt. Arhiva a revenit, încet, în zona gri din care încercasem să o scot”, afirmă el.
Toader: Problema SIPA a fost una de voință și curaj instituțional
Privind retrospectiv, fostul ministru afirmă că problema arhivei SIPA nu a fost una tehnică sau strict juridică, ci una de voință politică și instituțională. În opinia sa, arhiva a rămas un subiect sensibil tocmai pentru că deschiderea ei ar fi putut produce efecte imposibil de controlat.
„Privind în urmă, rămân cu convingerea că problema SIPA nu a fost niciodată una tehnică sau juridică. A fost o problemă de voință. De curaj instituțional. De asumare”, scrie Tudorel Toader.
Fostul ministru încheie postarea afirmând că frica de adevăr ar fi blocat clarificarea completă a situației arhivei. „Pentru că adevărul, odată deschis, nu mai poate fi controlat. Iar uneori, tocmai asta sperie cel mai mult”, conchide Tudorel Toader.