Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi
Muzica devine zgomot de fundal, atenția se rupe în fragmente, iar ascultarea reală este pe cale să dispară. Specialiștii avertizează că acest model poate afecta profund felul în care noile generații gândesc și simt muzica.
Avertismentul vine din elita europeană. Compozitorul Paweł Łukaszewski vorbește despre schimbările pe care le vede deja la tineri.
Adrian Leonard Mociulschi: Pentru publicul larg, premiile Fryderyk sunt ca Grammy-urile în Polonia — acolo unde sunt recompensați artiști precum Adele sau Taylor Swift. Ați câștigat mai multe astfel de premii și sunteți unul dintre cei mai importanți compozitori europeni de astăzi. Spuneți-ne direct: copiii care cresc acum mai știu să asculte muzica?
Profesor Dr. Łukaszewski: Copiii de astăzi trăiesc într-o lume în care muzica este peste tot, tot timpul.
Intră în contact cu ea într-un mod pe care nicio generație anterioară nu l-a experimentat — prin telefoane mobile, rețele sociale, jocuri, filme și platforme de streaming.
Pe de o parte, acest lucru înseamnă un acces fără precedent la o varietate enormă de stiluri și tradiții muzicale. Pe de altă parte, conduce adesea la un mod de ascultare mai fragmentat și mai puțin atent.
Problema de astăzi nu mai este accesul la muzică, ci pierderea capacității de a o asculta cu adevărat. Muzica își arată valoarea doar atunci când îi dăm timp și atenție. Indiferent că vorbim despre Bach, Chopin sau piese populare, ascultarea autentică cere concentrare — lucru tot mai rar.
Copiii sunt sensibili la sunet și emoție, dar fără ghidare din partea părinților și profesorilor, muzica riscă să rămână doar un fundal, nu o experiență care formează gândirea și echilibrul interior.
Adrian Leonard Mociulschi: Ați fost în vârful unei universități de top. Ce s-a schimbat la studenți în ultimii ani? Vin mai pregătiți sau mai distrași de tot ce înseamnă online?
Profesor Dr. Łukaszewski: Există schimbări, desigur, dar nu neapărat în sensul unei pregătiri mai slabe, ci mai degrabă într-un alt mod de a se raporta la studiu și concentrare.
A preda într-o universitate de muzică de top înseamnă nu doar prestigiu, ci și responsabilitate reală. Excelența nu este dată de clasamente, ci se construiește zi de zi — prin muncă, exigență și atenție acordată fiecărui student. Ca profesor, nu am încurajat imitarea, ci găsirea unei voci proprii. Tehnica este necesară, dar adevărata maturitate vine din gândire independentă și creativă.
Echilibrarea activității academice cu organizarea proiectelor culturale a însemnat, desigur, disciplină și o bună gestionare a timpului. Întotdeauna am văzut însă aceste roluri ca fiind complementare. Predarea mă ține conectat la generația tânără, iar activitatea artistică și organizatorică mă menține implicat în viața reală a culturii muzicale. Fiecare dintre aceste zone o susține și o dezvoltă pe cealaltă.
Adrian Leonard Mociulschi: Se tot spune că muzica îi ajută pe copii să devină mai inteligenți și mai concentrați. E chiar așa sau e doar un mit frumos?
Profesor Dr. Łukaszewski: Experiența mea confirmă clar acest lucru. Muzica dezvoltă simultan mai multe abilități: atenția, memoria, disciplina, imaginația și sensibilitatea. Un tânăr muzician nu învață doar tehnică, ci și să asculte cu atenție, să lucreze cu ceilalți și să transmită emoție.
Ceea ce face muzica cu adevărat specială este felul în care îmbină gândirea cu emoția. Puține domenii cer o legătură atât de directă între analiză și expresie creativă. Tocmai de aceea, educația muzicală nu este importantă doar pentru viitorii artiști, ci joacă un rol esențial în formarea oricărui copil.
Adrian Leonard Mociulschi: Pe TikTok, muzica e câteva secunde și gata. Mai vorbim de „ureche muzicală” sau s-a schimbat complet jocul?
Profesor Dr. Łukaszewski: Cred că ambele fenomene au loc în același timp. Tinerii dezvoltă, fără îndoială, noi moduri de a percepe muzica. Mediul digital favorizează viteza, reacția imediată și stimularea continuă, iar acest lucru face ca formele scurte și fragmentele muzicale să domine tot mai mult felul în care ascultăm zi de zi.
Totuși, nu cred că urechea muzicală dispare. Mai degrabă, s-au schimbat condițiile în care ea se formează. Mulți tineri demonstrează în continuare o sensibilitate remarcabilă pentru ritm, timbru, armonie sau structură muzicală. Adevărata provocare este să le oferim contexte în care să poată merge dincolo de aceste experiențe rapide și să intre într-o relație mai profundă cu muzica.
Fiecare generație trăiește muzica în felul ei. Ceea ce rămâne constant este nevoia umană de experiențe artistice autentice. Rolul nostru, ca profesori și muzicieni, este să îi ajutăm pe tineri să treacă de la consum pasiv la o ascultare activă și conștientă.
Adrian Leonard Mociulschi: Părinții de azi se luptă cu ecranele. Cum mai pot face ca muzica să conteze cu adevărat pentru copii, nu doar să fie zgomot de fundal?
Profesor Dr. Łukaszewski: Cel mai important lucru pe care îl pot oferi părinții este propriul exemplu. Copiii nu învață doar din ceea ce li se spune, ci mai ales din ceea ce văd. Dacă muzica este prezentă în viața de familie ca o experiență valoroasă și plăcută, ei devin în mod natural mai curioși și mai deschiși.
Gesturile simple pot avea un impact real: să asculți împreună o piesă întreagă, să mergi la un concert, să cânți acasă sau să vorbești despre emoțiile pe care le provoacă muzica. Nu este nevoie de începuturi complicate sau de educație formală din prima clipă. Important este să creezi momente în care muzica devine o experiență împărtășită.
Muzica are puterea de a forma sensibilitatea, răbdarea, imaginația și empatia. Într-o lume dominată de viteză și distragere, aceste calități devin mai importante ca oricând. De aceea, a-i apropia pe copii de muzică nu este doar o alegere artistică, ci și o investiție în dezvoltarea lor ca oameni.
În loc de concluzie
Nu ducem lipsă de muzică. Dimpotrivă — ne inundă. Problema e alta: nu mai știm să o ascultăm.
În era TikTok, urechea muzicală nu dispare, dar este modelată de viteză, fragment și reflex. Fără intervenția părinților și a profesorilor, muzica riscă să devină doar un zgomot de fundal într-un flux nesfârșit de conținut.
Adevăratul test nu ține de tehnologie, ci de oameni: mai avem răbdarea să ascultăm cu adevărat?
Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi