Fostul ministru de Externe din 2009-2012, Teodor Baconschi, şi-a lansat, sâmbătă, la Bookfest, cartea „Tâmple argintii. Gânduri din ultima vreme”, autorul mărturisind la eveniment că nu îl deranjează deloc că, „prins cu reprezentarea ţării noastre, bunăoară, într-o lungă carieră diplomatică”, nu şi-a făcut marketing să fie tradus în mai multe limbi, conform Agerpres.
„S-a întâmplat, m-au tradus unii (…) în maghiară, în portugheză, un volum în Italia. Da, bun, sigur, dacă eram obsedat de marketingul propriei creaţii şi îmi făceam lobby – am avut şi ‘pile’ la conducerea Institutului Cultural Român – puteam să fiu astăzi unul dintre autorii români cât de cât de talie europeană (…). Cum n-am urmărit nici mistica sau premisele metodologice ale unei cariere academice, unde dacă nu eşti citat de atâtea ori se cheamă că nu prea ai rost în spatele unei catedre, sunt un om liber, un diletant, un om care, realmente, şi-a văzut de obligaţia de a-şi trăi epoca ca un martor lucid, pe cât posibil inteligent, pe cât posibil elegant, pe cât posibil deschis către dialogul interuman, fără de care am fi mai mult decât o clonă posacă a lui Robinson Crusoe. Şi, până până la urmă, şi el şi-a predat lecţiile de iluminism în faţa unui indigen apărut la timp, ca să-l ajute să înţeleagă că fără alteritate nu există identitate”, a afirmat Baconschi.
El a spus că a rămas „un om liber care şi-a văzut de obligaţia de a-şi trăi epoca ca un martor lucid”. „Am rămas în această logică, care se potriveşte şi ariergardei şi avangardei, pentru că urmăreşti din spate ceea ce nu mai poate fi, de fapt, ajuns din urmă, dar şi deschis pe nişte intuiţii, conştiinţa colectivă a unor tendinţe, a unor direcţii spre care pronia ne împinge pe nesimţite”, a spus Teodor Baconschi.
El a precizat că nu ţine la paternitatea propriilor sale idei.
„Nu am nici pe departe pretenţia că voi fi spus vreodată ceva absolut nou şi, din punctul acesta de vedere, mă iau de braţ cu cu Ecleziastul şi spun că nimic nou sub soare. (…) Nimic nou sub soare, dar avem nevoie tot timpul să luminăm acelaşi obiect din alt punct de vedere ca să nu murim de plictiseală înainte de a muri oricum”, a afirmat Baconschi.
Acesta a promis că va continua să scrie „mai simplu”.
„Cred că voi continua, sunt bolnav iremediabil de necesitatea de a scrie şi de a simplifica oarecum scrisul meu. Constat că sunt mai puţin arborescent, nu am început să emulez inconştient stilul ăsta mediu al ChatGPT, Gemini şi aşa mai departe, în care apar fraze sincopate, în care tensiunea dramatică a textului e bazată pe un fel de permanenţă a raporturilor adversative. Putem face o analiză morfosintactică a acestui stil mediu al omului care a căpătat un răspuns pe baza tuturor răspunsurilor stocate pe internet. Nu vreau să merg pe linia asta, dar, scriind mai simplu, aduc un omagiu implicit acestei metafore a tâmplelor argintii. Da, dacă cu vârsta nu ajungi să scapi de balast, să elimini, graţios şi fără regrete, tot ceea ce e prea mult pentru un discurs, atunci se cheamă că aventura ta de domn care îşi caută maniera perfectă de a-şi exprima ideile a eşuat”, a arătat Teodor Baconschi.
