Studiu: Bolile mintale grave, asociate cu o speranţă de viaţă mai scurtă

Persoanele care suferă de boli mintale grave, precum schizofrenia şi tulburarea bipolară, pot avea o speranţă de viaţă cu până la 20 de ani mai scurtă comparativ cu populaţia generală, conform unui studiu condus de cercetători australieni, citat de agenţia de presă Xinhua.

Studiul, condus de cercetători de la Universitatea din Queensland (UQ) din Australia, a analizat date spitaliceşti colectate timp de 24 de ani de la aproape 180.000 de pacienţi din acest stat australian şi a constatat că persoanele cu boli mintale grave dezvoltă probleme fizice mult mai devreme, potrivit Agerpres.

„Mulţi oameni au presupus că speranţa de viaţă mai scurtă asociată cu schizofrenia sau cu tulburarea bipolară este cauzată în principal de sinucidere, însă o mare parte din această diferenţă este, de fapt, determinată de afecţiuni fizice, dintre care multe pot fi prevenite sau tratate”, a declarat Sean Halstead, medic rezident în psihiatrie şi doctorand la Facultatea de Medicină a UQ, autor principal al studiului publicat în revista Lancet Psychiatry.

Cercetătorii au analizat 11 categorii majore de afecţiuni fizice, inclusiv boli cardiovasculare, respiratorii, musculo-scheletale, neurologice, infecţioase şi metabolice, şi au constatat rate substanţial mai ridicate de afecţiuni fizice în rândul celor 30.000 de persoane cu boli mintale grave, dintre care multe sufereau de afecţiuni cronice multiple.

Studiul a constatat că bolile mintale grave au avut cel mai mare impact asupra sănătăţii fizice la adulţii tineri, în special la femeile cu vârsta sub 25 de ani, care au înregistrat rezultate disproporţionat de slabe în ceea ce priveşte starea de sănătate fizică.

Cercetătorii au afirmat că, în cazul persoanelor cu boli mintale grave, această legătură ar putea reflecta o combinaţie de elemente, printre care factorii genetici, efectele secundare ale medicamentelor, fumatul şi consumul de alcool, accesul limitat la servicii medicale şi ignorarea simptomelor fizice.

Halstead a afirmat că tratamentul prompt şi monitorizarea regulată a stării de sănătate fizică după stabilirea unui diagnostic de sănătate mintală ar putea contribui la reducerea apariţiei mai multor afecţiuni cronice.