Dependenţa de cocaină a lui Sir Bradley Wiggins
Câștigător al Turului Franței și de cinci ori medaliat olimpic, Sir Bradley Wiggins a dezvăluit recent că a devenit dependent de cocaină după ce s-a retras din activitate, conform news.ro. Britanicul, în vârstă de 45 de ani, a discutat despre gravitatea dependenței sale, survenite după încheierea carierei sale de ciclist în 2016, și a menționat îngrijorările familiilor sale.
Reacţia familiei
Wiggins a relatat că fiul său era atât de îngrijorat încât a crezut că ar putea fi găsit mort dimineața. „Au fost momente în care fiul meu a crezut că voi fi găsit mort dimineața”, a spus el. Ciclistul a explicat că, deși părea să funcționeze normal, a fost „un dependent funcțional”, adică era sub influența substanțelor în majoritatea timpului, fără ca cei din jur să-și dea seama.
Realizările carierei
Wiggins a rămas în istorie pentru medaliile sale olimpice, obținute pe pistă la Jocurile Olimpice din Atena, Beijing și Rio de Janeiro, dar și pentru câștigarea contratimpului din cadrul Jocurilor Olimpice de la Londra 2012. Aceste realizări au avut loc la doar două săptămâni după ce a devenit primul ciclist britanic care a câștigat Tour de France.
Ce s-a întâmplat după retragere
După retragerea sa din competiții, ciclistul britanic a discutat deschis despre problemele familiei, inclusiv despre gelozia tatălui său. De asemenea, a menționat o experiență de abuz suferită în copilărie din partea unui antrenor, iar în iunie 2024 a declarat faliment.
Sprijinul din partea lui Lance Armstrong
Wiggins a subliniat importanța sprijinului primit de la Lance Armstrong, care s-a oferit să plătească terapia sa. Desigur, Armstrong, care a fost lipsit de șapte titluri în Turul Franței din cauza dopingului, „s-a îngrijorat de mine de mult timp”. De asemenea, a menționat că Armstrong are o relație apropiată cu fiul său, Ben, care este și el ciclist profesionist.
Reflecții asupra dependenţei
Vorbind despre dependența sa de cocaină, pe care a învins-o acum un an, Wiggins a afirmat: „Mi-am dat seama că aveam o problemă uriașă. A trebuit să mă opresc. Sunt norocos să fiu aici.” A continuat să explice că avea o mulțime de ură de sine, pe care o amplifica, considerând că dependența sa era o formă de auto-sabotaj.
Impactul asupra relațiilor
„Nu era persoana care voiam să fiu. Mi-am dat seama că răneam o mulțime de oameni din jurul meu”, a spus Wiggins. El a recunoscut că nu reușea să aibă o relație sănătoasă cu substanțele; nu putea să se limiteze doar la un pahar de vin, pentru că orice băutură ducea inevitabil la consumul de droguri. A recunoscut că dependența sa era o modalitate de a alina durerea cu care trăia.
Concluzii despre dependenţa de droguri
Experiențele lui Wiggins sunt un exemplu despre cum activitățile de succes nu protejează împotriva problemelor de sănătate mintală și dependență. El și-a făcut publică povestea nu doar pentru a aminti de lupta sa personală, ci și pentru a oferi un mesaj celor care se confruntă cu probleme similare.
