Fostul președinte al USR Petroșani, Romeo Hrișcan, recent convertit la PSD, oferă un exemplu clasic de traseism politic, garnisit cu un avans în carieră ce pare desprins din scenariile de telenovelă socială românească. De la statutul de muncitor necalificat la Mina Livezeni, Hrișcan a ajuns în inima operațiunilor economice ale Complexului Energetic Valea Jiului (CEVJ), în compartimentul de achiziții. Oare meritocrația a fost la bază, sau culoarea carnetului de partid?
Paradoxul competenței – CV-ul invizibil și experiența fantomă
În ciuda susținerilor directorului CEVJ, Eusebiu Durbaca, că promovarea lui Hrișcan nu are legături cu politica, scenariul pare destul de improbabil. Romeo Hrișcan, care nu și-a menționat în campaniile electorale nicio experiență relevantă în achiziții sau în sectorul comercial, apare acum calificat peste noapte pentru un rol cheie într-un complex energetic major. Detalii despre studiile sale sau competențele specifice pentru acest post nu sunt furnizate, lăsând loc speculațiilor că avansul său se datorează mai degrabă noilor sale afiliații politice decât unor merite profesionale evidente.
“Concursul” – O farsă bine regizată?
Descrierea vagă a procesului de selecție prin care Hrișcan a fost angajat adaugă un strat de mister. Durbaca menționează organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor vacante, cu multiple poziții disponibile, dar fără detalii despre cerințele postului lui Hrișcan, natura probelor susținute sau criteriile de evaluare. Această lipsă de transparență alimentează presupuneri că “concursul” a fost o simplă formalitate destinată să legitimeze o decizie luată pe criterii politice, nu profesionale.
Rețeaua de interese – O carieră politică, nu una profesională
Este de remarcat că tranziția lui Hrișcan de la un partid notoriu pentru criticarea corupției și nepotismului, la un partid frecvent criticat pentru aceleași probleme, coincide perfect cu propria sa promovare spectaculoasă. Această coincidență temporală ridică întrebări serioase despre adevăratele motive ale schimbării sale de afiliație și despre integritatea proceselor de angajare și promovare în instituțiile statului, care ar trebui să fie imune la influențe politice.
Ironia traseismului – USR la PSD, un mariaj de conveniență
Schimbarea bruscă de tabără politică a lui Hrișcan și promovarea sa aproape imediată subliniază o realitate politică amară în România: traseismul politic nu doar că este practicat, dar este și recompensat. Acest episod ilustrează cum principiile și ideologiile sunt adesea sacrificate pe altarul oportunităților personale. Nu este de mirare că publicul devine cinic în privința promisiunilor politice, când figuri ca Hrișcan își negociază cariera politică în termeni atât de transparent mercantili.
Un joc politic cu mize personale
Cazul lui Romeo Hrișcan reflectă dinamica problematică a politicii românești, unde afilierile sunt schimbate la fel de ușor ca șosetele, iar posturile importante sunt adesea rezervate celor care joacă după regulile nescrise ale jocului politic. Promovarea sa de la muncitor necalificat la un rol în achiziții la CEVJ nu doar că ridică semne de întrebare despre procesele de angajare din companiile de stat, dar și despre cât de profund este influențată meritocrația reală de politică. Așadar, povestea lui Hrișcan este una de urmărit, fiind emblematică pentru stilul în care politica și afacerile se împletesc într-un tango complicat, pe ritmuri de conveniență și oportunitate personală.
Fiecare paragraf al acestui articol nu doar că critică situația actuală, dar servește și ca un memento amar că, în ciuda tuturor promisiunilor de schimbare și integritate, vechile obiceiuri ale politicii românești sunt greu de dezrădăcinat. Așadar, saga lui Hrișcan poate fi văzută ca un studiu de caz despre cum promisiunile electorale sunt ușor de făcut, dar mult mai greu de menținut când mizele personale devin prea tentante pentru a fi ignorate.
Hrișcan Dance
, în compartimentul de achiziții){kind=link}