Candidații fără șanse la alegerile prezidențiale
La doar două luni înainte de alegerile prezidențiale, 13 candidați și-au anunțat intenția de a concura, însă numărul acestora ar putea crește până pe 5 octombrie, când expiră termenul pentru depunerea candidaturilor.
Este important de observat că numărul candidaților nu este mai mare decât în anii anteriori. De exemplu, în 2019 și 2014 au fost 14 candidați, iar în 2000, 2004 și 2009 câte 12 candidați în cursa pentru președinție.
Din moment ce, la finale, doar un singur candidat devine președinte, de obicei, se consideră opțiunea „răului cel mai mic”. Celelalte candidaturi sunt nevoite să accepte că nu vor câștiga. Totuși, rămâne întrebarea dacă aceștia chiar au aspirat la victorie sau dacă au avut alte interese, fie ele personale sau strategice.
Alegerile din acest an au o particularitate: lupta pentru primul tur este strânsă, cu șase candidați – Marcel Ciolacu (PSD), Nicolae Ciucă (PNL), Elena Lasconi (USR), Mircea Geoană (independent), George Simion (AUR) și Diana Șoșoacă (SOS) – defilând într-o competiție activă și compactă.
Conform unui sondaj realizat de INCSOP, Mircea Geoană este cotat cu prima șansă, deși diferența față de Marcel Ciolacu s-a diminuat considerabil. Sondajul CURS, pe de altă parte, îl favorizează pe Marcel Ciolacu. În afară de acest grup de candidați, ceilalți nu par să aibă vreo șansă de a accede în turul doi, mai ales că se ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea lor de a strânge cele 200.000 de semnături necesare pentru înregistrarea candidaturilor.
Profilul candidaților secundari
Printre candidații care se află în afara competiției principale, putem menționa: Ludovic Orban, președintele Forța Dreptei, care candidează din partea alianței PMP și FD; Cristian Diaconescu, fost ministru de externe, care intră în cursă ca independent; Ana Birchall, care a ocupat diverse funcții de ministru în guvernele PSD și candidează, de asemenea, independent; Kelemen Hunor, lider al UDMR; Cristian Terheș, care a intrat în Parlamentul European pe listele AUR și acum concură din partea Partidului Național Conservator Român (PNCR); Răzvan Constantinescu, susținut de un mic partid; Călin Georgescu, promovat ca un potențial premier AUR, candidând independent; și Alexandra Păcuraru, fiica patronului postului TV Realitatea, care intră în competiție din partea Alternativei pentru Demnitate Națională.
Motivațiile „candidaților-iepuraș”
Acești candidați sunt conștienți că nu au nicio șansă de a ajunge în turul doi, dar ce îi determină să participe? Prima motivație ar putea fi negocierea voturilor pentru un eventual tur doi, având în vedere că speră să obțină privilegii în viitoarea administrație.
În plus, unii dintre ei aspiră la o mai mare notorietate, fie pentru a-și construi o carieră politică viitoare, fie din dorința de a-și satisface propriile ambiții. Sociologul și analistul Ovidiu Voicu explică faptul că unii sunt, de fapt, „candidații-iepuri”, care participă într-o încercare deliberată de a zdruncina șansele altor candidați importanți, contribuind astfel la diminuarea probabilităților lor de a accede în turul doi.
Această dinamică a alegerilor subliniază complexitatea peisajului politic din România, în care nu doar opțiunile populare contează, ci și strategii mai puțin vizibile care influențează rezultatele finale.
Strategiile politice și motivațiile candidaților
Profesorul Cristian Pârvulescu analizează strategiile politice ale candidaților și influențele externe ale partidelor și oamenilor de afaceri asupra acestora. „Există mai multe motive. Unii candidează, de exemplu, pentru a-și întări notorietatea și a se pregăti pentru eventualele alegeri următoare. Alții sunt susținuți de grupuri politice sau de afaceri ce doresc să blocheze un competitor major”, afirmă acesta într-un interviu pentru Europa Liberă.
Candidații care își „fură” voturile între ei
Primii candidați care își „fură” voturile și își împart electoratul sunt cei care au șanse mari de a avansa în turul doi al prezidențialelor. Mircea Geoană, de exemplu, candidează sub bannerul independenței, în ciuda faptului că a fost un lider de frunte al PSD. Acesta atrage voturi din rândul PSD și PNL, dar și din partea electoratului indecis, datorită imaginii sale de independent, conform unui sondaj realizat de INCSOP în urmă cu câteva luni.
Acesta este motivul pentru care Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă îl consideră pe Geoană un „fals independent”. De asemenea, Elena Lasconi și Nicolae Ciucă își îndreaptă atenția spre votanții anti-PSD, după eșecul unei posibile alianțe. PNL manifestă un discurs mai agresiv față de PSD, deși continuă guvernarea în parteneriat cu acesta și este probabil să o facă și după alegeri, în funcție de rezultate.
Lasconi nu se limitează la electoratul anti-PSD, ci își extinde cercul și către susținătorii naționaliști și conservatori, având o apariție ostentativă, purtând cruce, costume populare și tricolorul. De fapt, toți candidații importanți își îndreaptă privirile spre electoratul suveranist.
Interesele și competitorii „iepure” ai candidaților
Fiecare competitor cu șanse de a accede în turul doi este adesea „urmărit” de câte un „candidat-iepure”. Conform profesorului Cristian Pârvulescu, „Orban îi creează probleme lui Ciucă prin faptul că atrage votanți nemulțumiți din PNL. Ana Birchall devine o provocare pentru Mircea Geoană, fiind percepută ca având rădăcini în PSD. Cristian Diaconescu, deși preia voturi dinspre PSD și Geoană, are un impact mai redus decât s-ar aștepta, dar ia voturi și de la Ciucă, unele surse susținând că a fost sprijinit de PNL pentru a-i face probleme lui Geoană”.
Pentru suveraniști, George Simion și Diana Șoșoacă concurează pentru același corp electoral, fiind aproape la egalitate în sondaje. Tentativa lor de a crea un „pol suveranist” alături de alte partide mici din acest spectru a eșuat. Ion Cristian Terheș, fost membru AUR, care acum candidează din partea Partidului Național Conservator Român (PNCR), își îndreaptă voturile și afectează șansele liderilor AUR și SOS, ceea ce ar putea duce la neîntrunirea condițiilor pentru a accede în turul doi.
În plus, cei doi candidați din zona suveranistă, Călin Georgescu și Răzvan Constantinescu, ar putea obține de asemenea un număr de voturi, chiar dacă acesta nu este semnificativ.
Interesul financiar și impactul asupra campaniilor electorale
Un alt aspect important este interesul financiar al candidaților minori. Din 2014, cheltuielile electorale ale candidaților au crescut substanțial, având un plafon maxim de 20.000 de salarii minime brute pe economie. Conform legii 334/2006, care reglementează finanțarea partidelor și campaniilor electorale, un candidat la președinție poate astfel să cheltuie în jur de 74 de milioane de lei, în condițiile în care salariul minim brut pe economie a fost majorat recent la 3.700 de lei.
Astfel, candidații minori pot acționa și pentru a aduna fonduri sub diverse forme, ceea ce le îngăduie nu doar să supraviețuiască campaniei, ci și să influențeze în mod indirect rezultatul electoral. Această dinamică economică adaugă o nouă dimensiune strategiilor electorale și interacțiunilor dintre candidați.
În concluzie, alegerea candidaților, strategiile lor politice și interesele subiacente, atât de ordin electoral, cât și financiar, se conturează ca factori esențiali care determină desfășurarea alegerilor. Traseul electoral spre turul doi nu este definit doar de preferințele alegătorilor, ci și de un complex de influențe externe care pot schimba radical rezultatul final.
Subvenții pentru Campanii Electorale
Candidatul la alegeri beneficiază de subvenții de până la 2,5 milioane de lei, iar aceste fonduri sunt restituite de către Autoritatea Electorală Centrală (AEP) pe baza unei cereri și a documentației justificative.
Condiția Rambursării
Însă, returul sumelor cheltuite în timpul campaniei este conditionat de obținerea unui minimum de 3% din voturile valabil exprimate.
Obligațiile Candidatelor
Septimius Pârvu, expert în bună guvernare la organizația Expert Forum (EFOR), a declarat pentru Europa Liberă că toți candidații au obligația de a trimite un raport la AEP, indiferent de rezultatul obținut în privința pragului de 3% din voturi.
Procedura de Solicitare a Rambursării
„Pentru a primi banii înapoi, candidatul trebuie să depună o cerere separată pentru rambursarea acestora. Banii cheltuiți din subvenția partidelor nu sunt decontați, deoarece aceștia provind din fonduri publice. Rambursarea este disponibilă doar pentru fondurile private, adică resursele proprii ale partidului, banii primiți de partid în afara campaniei, împrumuturi sau donații”, a explicat Septimius Pârvu.
Candidatul cu Performanțe Slabe
În esență, „candidații-iepuri”, care nu reușesc să strângă măcar 3% din voturi, vor suporta un prejudiciu financiar cert în cadrul campaniilor electorale.
