Când vine vorba de eficiența în guvernare, Marcel Ciolacu pare a scrie un nou capitol în manualul „Cum să promiți și să nu livrezi”. Într-un tur de forță al retoricii, președintele PSD a înflorit cu promisiuni mărețe de streamline a administrației. Cu toate acestea, recent, un act neașteptat de alchimie administrativă a transformat Consiliul Consultativ de la Secretariatul General al Guvernului (SGG) dintr-o echipă compactă, într-o adunare dublată, dinamică și, bineînțeles, remunerată.
Inițial conceput ca un organism lean, fără remunerație, acest consiliu s-a umflat până la limita maximă a membrilor permisi, fiecare cu buzunarele mai grele datorită generozității neașteptate a lui Ciolacu. Căci, cine ar fi bănuit că această expansiune ar avea loc în umbra promisiunilor unui guvern mai subțire și mai eficient?
Pe lista acestui club exclusivist se regăsește și Gabriel Petrea, un vechi aliat al lui Victor Ponta, acum la cârma Euronews România, și Irina-Aura Istrate, o academiciană a cărei expertiză se întinde acum din lumea academică în hățișul legislației românești.
Și dacă credeai că tabloul e complet, intră în scenă Nicolae Ciprian Nica, „Bratosin”, o fantomă a trecutului securist, readus în lumină de mâna largă a PSD și promovat de personaje controversate precum Marian Neacșu. Un trecut umbros, o prezență surprinzătoare, încă o piesă în puzzle-ul misterios al deciziilor lui Ciolacu.
Dar să ne întoarcem puțin în timp. Consiliul Consultativ a fost inițial o creație a lui Nicolae Ciucă, menită să servească drept barometru al impactului și calității actelor normative, un organism elegant, fără sarcina financiară a remunerațiilor. O viziune nobilă, până când brusc, în ajun de Crăciun, spiridușii legislației au lucrat overtime, modificând hotărârea de guvern și transformând consilierii voluntari în beneficiarii unei indemnizații egale cu 25% din salariul unui secretar de stat.
Astăzi, cu un arsenal extins de consilieri și resurse, ne întrebăm: este aceasta noua definiție a eficienței în viziunea lui Ciolacu? Sau poate, e doar un alt act în drama eternă a promisiunilor politice efemere și a realităților neașteptate care se ascund în spatele cortinei de fum ale retoricii electorale? Intră și descoperă povestea neașteptată a unui guvern care face slalom printre propriile promisiuni, într-un spectacol de artă politică de neegalat!
