Premiul Albert Lasker 2026, acordat cercetătorilor Emmanuel Mignot și Masashi Yanagisawa pentru descoperiri cheie despre somn

Prin episoadele sale bruşte şi incontrolabile de somn, narcolepsia a fost mult timp considerată o enigmă indescifrabilă – până când doi cercetători, unul francez şi celălalt japonez, au dezvăluit mecanismele care stau la baza acesteia, o descoperire recompensată miercuri cu prestigiosul premiu Albert Lasker, informează AFP.

Adeseori considerat un precursor al unui posibil premiu Nobel pentru medicină, acest premiu american a celebrat miercuri „descoperirile fundamentale” realizate de Emmanuel Mignot şi Masashi Yanagisawa în anii 1990, potrivit Agerpres.

Printr-o coincidenţă, cei doi cercetători, care au avut abordări opuse, au elucidat în mod simultan cauza narcolepsiei, o descoperire care a deschis calea către mai multe tratamente şi care a revoluţionat sectorul medicinei somnului, aflat pe atunci încă la începuturile sale.

Fascinat de acea tulburare „super bizară”, care se manifestă la animale, precum şi la anumiţi oameni, printr-o pierdere bruscă a tonusului muscular, francezul Emmanuel Mignot a pornit, după finalizarea studiilor universitare, în căutarea cauzelor acestei afecţiuni.

„Toată lumea îmi spunea că era o nebunie”, îşi aminteşte cercetătorul francez, devenit între timp profesor la Universitatea Stanford din California. „Însă eu credeam cu adevărat în asta”, a adăugat el.

Timp de un deceniu, Emmanuel Mignot a analizat cu mare atenţie genomul câinilor, întrucât narcolepsia poate fi ereditară, în speranţa de a identifica gena responsabilă – o sarcină monumentală, care, în cele din urmă, a dat roade în 1999.

Aproximativ în aceeaşi perioadă, Masashi Yanagisawa a descoperit orexina (denumită uneori hipocretină), un neurotransmiţător despre care a crezut iniţial că era implicat în senzaţia de foame, dar a cărui absenţă s-a dovedit că provoacă narcolepsie la şoareci.

„A fost o convergenţă ştiinţifică în acelaşi timp spectaculoasă şi magnifică”, a declarat acest medic şi biolog.

Cheia care lipsea

Graţie cercetărilor lor complementare, mecanismul de bază al narcolepsiei a fost clarificat: la oameni şi la şoareci, acest neurotransmiţător – produs în mod normal în hipotalamus, la baza creierului – lipseşte.

În schimb, la câini, orexina este prezentă. Totuşi, această moleculă, care acţionează ca „o cheie”, nu-şi poate îndeplini rolul, deoarece „încuietoarea” pe care trebuie să o deschidă este blocată din cauza unei mutaţii genetice.

Aceste descoperiri au revoluţionat domeniul medical. „Înainte de cercetările noastre, somnul nu fusese practic abordat niciodată din perspectiva geneticii şi a biologiei moleculare”, îşi aminteşte Masashi Yanagisawa.

Medicina somnului se afla pe atunci încă la primii săi paşi, iar oamenii de ştiinţă se bazau pe „leziuni în anumite zone ale creierului pentru a observa efectele asupra somnului”.

Descoperirile celor doi cercetători au deschis astfel calea către un alt mod de a studia tulburările somnului, precum şi pentru a le trata.

După decenii de cercetări, primul medicament care vizează deficitul de orexină la pacienţi suferind de narcolepsie de tip 1 a fost autorizat în vara anului 2026 în Statele Unite, în China şi în Japonia.

„Acest fapt a schimbat cu adevărat datele problemei”, a declarat Emmanuel Mignot, care a putut să observe o schimbare radicală la pacienţii săi. „Dintr-o dată, ei au redevenit normali, unii dintre ei chiar au început să joace hochei şi să danseze, asta le-a redat libertatea”, a declarat cercetătorul francez.

„Veritabil mister”

Alte tratamente ce blochează acţiunea orexinei, care joacă un rol de stimulator ce menţine starea de veghe, au fost de asemenea produse şi le sunt astăzi de folos pacienţilor diagnosticaţi cu insomnie, a dezvăluit Masashi Yanagisawa.

Iar pistele de cercetare s-ar putea extinde şi mai mult pe măsură ce cunoştinţele despre somn sunt aprofundate, a insistat el.

Pentru că, la peste trei decenii după descoperirile lor, care au fost recompensate în 2023 şi cu Breakthrough Prize, supranumit „Oscarul pentru ştiinţă”, multe întrebări rămân încă fără răspuns.

Deşi „mecanismele care permit tranziţia între starea de veghe şi somn”, la fel ca un întrerupător, sunt de acum bine documentate, nu se cunoaşte deocamdată nimic despre ‘degetul’ care apasă pe acel întrerupător. Este un veritabil mister”, a explicat cercetătorul nipon.

Şi chiar în cazul izolat al narcolepsiei, anumite necunoscute continuă să existe, mai ales în ceea ce priveşte motivul din spatele deficitului de orexină de care suferă pacienţii.

Convins că acesta este provocat de un atac al sistemului imunitar, Emmanuel Mignot încearcă să dovedească astăzi că acel deficit este asociat cu anumite tipuri ale virusului gripal.

Însă, dincolo de acest subiect, rămâne în suspensie chestiunea declanşării episoadelor narcoleptice, adeseori provocate de o emoţie puternică, precum surpriza, râsul şi furia.

„Ceea ce este cu adevărat tipic este momentul în care oamenii găsesc ceva amuzant (…) sunt pe cale să spună o glumă şi adorm dintr-o dată. Totuşi, nu înţelegem pe deplin de ce acest lucru este legat de somn”, a explicat profesorul Emmanuel Mignot.