Eliberarea dioxidului de carbon după activitate vulcanică
Zonele vulcanice masive au continuat să emită dioxid de carbon (CO2) în atmosfera Pământului mult timp după ce activitatea lor de suprafață s-a încheiat, ceea ce ar putea explica durata anumitor episoade de schimbări climatice. Aceasta este concluzia unui studiu publicat miercuri, conform AFP, citat de Agerpres.
Benjamin Black, vulcanolog la Universitatea Rutgers-New Brunswick, coordonatorul studiului realizat de o echipă internațională de specialiști în științe geologice, a afirmat că „descoperirile noastre sunt esențiale deoarece identifică o sursă ascunsă de CO2 în atmosfera Terrei în perioadele de încălzire bruscă a climei, care au persistat mai mult decât ne așteptam”.
Impactul erupțiilor asupra extincțiilor în masă
Provinciile eruptive de mare amploare (LIP) sunt regiuni extinse formate prin erupții masive de magmă într-o perioadă geologică scurtă. Acestea sunt asociate cu patru dintre cele cinci extincții majore care au avut loc după apariția formelor de viață complexe pe Pământ.
Erupțiile din aceste regiuni au emis cantități semnificative de gaze în atmosferă, în special CO2 și metan, ceea ce a dus la încălzirea climei globale și la acidificarea oceanelor.
Episodul de la sfârșitul Permianului
În urmă cu 252 de milioane de ani, la sfârșitul Permianului, activitatea vulcanică intensă dintr-o astfel de LIP, denumită „Siberian Traps”, a cauzat cel mai devastator episod de pierdere a biodiversității din istoria planetei. Mai mult de 90% dintre speciile marine și 70% dintre cele terestre au dispărut.
Efectul de seră, concentrația mare de CO2 și perturbarea ciclului carbonului au durat aproximativ cinci milioane de ani, chiar și trei milioane de ani după încheierea activității vulcanice. Această redresare climatică a fost mai lentă decât se anticipa pe baza modelelor climatice și bio-geo-chimice, ridicând întrebări în rândul cercetătorilor despre pragurile de eficiență ale sistemelor naturale de reglare a climei.
Întrebări privind schimbările climatice
Oamenii de știință se întreabă de mult dacă există praguri dincolo de care sistemele naturale de reglare a climei încep să cedeze. De asemenea, ei se întreabă cum se poate explica faptul că episoadele de schimbare climatică durează mai mult decât activitățile vulcanice care le-au provocat.
Ipoteze asupra continuării emisiilor de CO2
Autorii studiului au analizat eșantioane de lavă, au elaborat modele computerizate care simulează topirea în interiorul Pământului și au comparat rezultatele cu arhivele climatice păstrate în rocile sedimentare. Astfel, ei au avansat ipoteza că activitatea vulcanică de suprafață nu a fost singura sursă de CO2 eliberată.
Chiar și după încetarea erupțiilor, producția de magmă a continuat în adâncime, în scoarța și mantaua Terrei, continuând astfel să emită CO2, ceea ce a dus la o încălzire climatică prelungită.
Confirmarea surselor ascunse de CO2
Dacă ipoteza sursei „ascunse” de dioxid de carbon se va confirma, acest lucru ar putea indica o funcționare mai eficientă a „termostatului” Pământului decât se credea până acum, susțin autorii studiului.
Benjamin Black subliniază totuși că acest tip de vulcanism „nu poate explica schimbările climatice actuale”. Conform expertului, acest fenomen rar, capabil să genereze suficientă magmă pentru a acoperi părți mari din continente cu un strat de lavă semnificativ, s-a întâmplat ultima dată pe Pământ în urmă cu 16 milioane de ani.
Contribuția vulcanilor la emisiile de CO2
În prezent, emisiile de CO2 generate de toți vulcanii de pe Terra reprezintă mai puțin de 1% din totalul emisiilor de dioxid de carbon legate de activitățile umane. Aceasta subliniază importanța minimă a activităților vulcanice în comparație cu contribuțiile umane.
„Studiul nostru sugerează că sistemele de reglare ale climei Pământului continuă să funcționeze chiar și în condiții extreme”, adaugă Benjamin Black. Acesta exprimă speranța că procesele geologice vor reuși să elimine treptat CO2 de origine antreprenorială din atmosferă, chiar dacă acest proces ar putea dura sute de mii sau milioane de ani.
