Parisul își celebrează literatura în cafenele. Tradiția premiilor literare continuă

La Paris – şi nicăieri altundeva -, cele mai emblematice cafenele din oraş sunt spaţiile în care sunt decernate premiile literare franceze, o modalitate de a cultiva amintirea unor scriitori precum Ernest Hemingway, Simone de Beauvoir şi Francoise Sagan, informează vineri AFP.

Les Deux Magots, La Closerie des Lilas, Wepler, Café de Flore, Lipp şi Castel: o dată pe an, aceste cafenele găzduiesc elita literară din Paris pentru a celebra premiile care le poartă numele, potrivit Agerpres.

Cele mai multe dintre acestea sunt decernate în sezonul de toamnă, în perioada în care sunt acordate cele mai renumite premii din literatura franceză, Goncourt (anunţat la restaurantul Drouant) şi Médicis (anunţat la restaurantul La Méditerranée).

Aşa s-a întâmplat şi miercuri seară la Café de Flore, pe Bulevardul Saint-Germain, unde Prix de Flore i-a fost atribuit tinerei scriitoare Lucie Rico pentru romanul „Mais que fait ce sang sur le pull de Jennifer?” (editura P.O.L.), unul dintre cele mai remarcate romane din noul sezon literar.

„Doar la Paris acest lucru este posibil. Este cu adevărat una dintre specificităţile noastre ciudate, de a ne reuni într-o cafenea pentru a celebra o carte”, a declarat scriitorul Frédéric Beigbeder, unul dintre creatorii premiului Flore, înfiinţat în urmă cu 32 de ani.

Cunoscutul romancier francez a făcut şi o aluzie la evenimentele literare actuale, mai exact la scandalul generat de Thelyson Orelien, atunci când i-a cerut inteligenţei artificiale Claude să-i redacteze discursul de atribuire a premiului, cu indicaţia de a adopta „un ton umoristic şi rock-and-roll”.

Experimentul său a eşuat însă rapid, ceea ce l-a făcut pe Frédéric Beigbeder să constate că „este mai bine să ai încredere în oameni când trebuie să vorbeşti despre cărţi”.

„Înzestrată cu un suflet”

Cu două zile mai devreme, pasionaţii de poezie s-au reunit la cafeneaua de lângă Les Deux Magots pentru a celebra Premiul Apollinaire 2026, supranumit adeseori „Goncourt-ul poeţilor”, în cadrul unei seri în care actorul Lambert Wilson a recitat versuri.

„Orice manifestare artistică dă viaţă unei cafenele” şi dovedeşte că aceasta este „înzestrată cu un suflet”, a declarat Catherine Mathivat, proprietara localului Les Deux Magots, care a rămas în aceeaşi familie timp de patru generaţii.

Cafenelele de pe malul stâng al Senei se numără printre puţinii supravieţuitori ai „epocii de aur” din cartierele Saint-Germain-des-Prés şi Montparnasse, unde atelierele artiştilor şi librăriilor au fost înlocuite, între timp, de magazine de modă şi magazine de lux.

„În epocă, scriitorii, care erau adeseori lipsiţi de bani, veneau în cafenele pentru a scrie, întrucât acolo găseau căldură şi băuturi ieftine”, a explicat Carole Chretiennot, proprietara localurilor Café de Flore şi La Closerie des Lilas.

În sălile lor pline de fum de ţigară s-au aşezat la mese nume mari ale literaturii franceze, precum Charles Baudelaire, Jean-Paul Sartre, Louis Aragon, Raymond Queneau şi Jacques Prévert, precum şi scriitori străini, cum ar fi Oscar Wilde şi Henry Miller.

„Această imagine a intelectualităţii este încă foarte puternică pentru numeroşi turişti străini”, care reprezintă jumătate din clientela cafenelei Les Deux Magots, a dezvăluit Catherine Mathivat.

Venită de la Chicago, Sophia Howell, în vârstă de 50 de ani, a spus că a dorit să bea neapărat un pahar de vin acolo, pentru că „este emoţionant să îţi imaginezi că Ernest Hemingway ar fi putut să stea pe această banchetă”.

Alţi vizitatori caută în aceste cafenele „arta de a trăi în stil franţuzesc”, locuri unde „poţi să fumezi, să bei şi să te cerţi cu cineva”, a declarat Frédéric Beigbeder.

Cele mai multe premii literare franceze oferă şi o recompensă în valoare de câteva mii de euro. La acel cec se adaugă, în cazul câştigătorului Prix de Flore, privilegiul de a putea degusta un pahar de Pouilly-Fumé, faimosul vin de Burgundia, în fiecare zi, timp de un an. În timp ce laureaţii premiilor Deux Magots şi Closerie des Lilas primesc o invitaţie deschisă de a lua masa – pentru două persoane – pe parcursul unui an întreg.