Impactul inteligenței artificiale asupra cercetării științifice
Inteligența artificială (AI), prin generatoarele de imagini și agenții conversaționali, provoacă atât artiștii, cât și scriitorii, iar oamenii de știință afirmă că aceasta ar putea transforma cercetarea, având potențialul de a contribui la lucrările laureaților premiului Nobel, conform News.ro.
Provocarea Nobel Turing
În anul 2021, cercetătorul japonez Hiroaki Kitano a inițiat provocarea cunoscută sub numele de Nobel Turing Challenge, invitând comunitatea științifică să dezvolte până în 2050 un „om de știință AI” capabil să conducă cercetări demne de premiul Nobel, informează AFP.
Un număr considerabil de cercetători depun eforturi mari pentru a crea un astfel de coleg artificial, iar în prezent există aproximativ o sută de „oameni de știință roboți” activi în domeniul cercetării, explică Ross D. King, profesor de inteligență artificială la Universitatea Chalmers din Suedia.
Robotul Adam
În anul 2009, King și alți cercetători au prezentat un robot științific numit „Adam”, prima mașină capabilă să genereze descoperiri științifice autonom. Aceștia au menționat: „Am construit un robot care formula noi idei științifice, le testa și le verifica corectitudinea”.
Programmabil pentru a genera ipoteze, robotul putea concepe experimente să le verifice și să programeze alți roboți pentru a efectua aceste teste, învățând ulterior din rezultate. Adam a fost însărcinat cu explorarea mecanismului intern al drojdiei și a descoperit „funcții genetice” care nu fuseseră identificate anterior.
Descoperirile generate de Adam sunt descrise de autori ca fiind „modeste, dar nu triviale” în contextul lucrării publicate.
Robotul Eve
Un alt robot, denumit „Eve”, a fost creat ulterior cu scopul de a analiza medicamentele candidatas pentru malarie și alte boli endemic în regiuni tropicale. Ross D. King subliniază că utilizarea acestor roboți reduce costurile cercetării și le permite să opereze neîntrerupt, oferind totodată o monitorizare mai riguroasă a procesului științific.
Deși schimbările sunt promitătoare, King recunoaște că actualele tipuri de inteligență artificială nu se ridică la standardele unui om de știință ce ar putea câștiga premiul Nobel. Este nevoie de roboți cu un coeficient de inteligență mult superior, capabili să înțeleagă concepte complex interconectate pentru a rivaliza cu laureații Nobel.
Perspectiva științifică și tradiția cercetării
Înga Strümke, profesor asociat la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie, împărtășește această viziune, afirmând că tradiția științifică nu va fi înlocuită de mașini. Totuși, ea punctează că este „cu siguranță” evident că AI va influența în mod radical desfășurarea activităților științifice.
Un exemplu pertinent este modelul Alphafold AI elaborat de Google DeepMind, capabil să prezică structura tridimensională a proteinelor pe baza secvenței de aminoacizi. Potrivit lui Strümke, „ştim că există o corelație între aminoacizi și forma tridimensională a proteinelor, iar învățarea automată ne poate ajuta să o identificăm”.
Limitările actuale ale inteligenței artificiale
Totuși, aceste calcule sunt de o complexitate pe care oamenii nu o pot gestiona, ceea ce permite mașinilor să realizeze sarcini ineficiente pentru oameni. Deși AlphaFold a generat peste 200 de milioane de structuri proteice utile, Strümke subliniază că acestea nu oferă adâncimea de înțelegere necesară în microbiologie.
Pentru Strümke, scopul științei este să înțeleagă universul, nu doar să formuleze răspunsuri corecte. Activitatea revoluționară realizată de Alphafold a determinat specialiștii să propună creatorii săi ca posibili candidați la Premiul Nobel.
John M. Jumper, directorul Google DeepMind, și Demis Hassabis, CEO și co-fondator, au fost deja distinși cu Premiul Lasker în 2023. Aceștia sunt menționați printre potențialii câștigători ai Premiului Nobel, având în vedere citările din publicațiile lor de cercetare incluse în baza firmei de analiza Clarivate.
