O descoperire schimbă ce se știa despre neanderthalieni: Un nou studiu susține că ar fi ajuns până în deșerturile Peninsulei Arabice

Un nou studiu asupra unor unelte din piatră sugerează că neanderthalienii ar fi putut călători adânc în deşerturile Peninsulei Arabice acum aproximativ 55.000 de ani, ajungând mult mai la sud decât credeau până acum oamenii de ştiinţă, transmite miercuri Live Science, care citează o cercetare publicată la 12 august în revista Quaternary Science Reviews, potrivit Agerpres.

Cercetarea sugerează că neanderthalienii ar fi putut trăi mai la sud decât credeau oamenii de ştiinţă, deşi sunt necesare mai multe dovezi pentru a confirma această concluzie.

„Descoperirile noastre extind arealul neanderthalienilor mult mai la sud decât se credea că este posibil şi în mediile mult mai deschise ale Arabiei”, a precizat pentru Live Science, prin e-mail, co-autorul principal al studiului, Huw Groucutt, arheolog la Universitatea din Malta.

Studiul s-a concentrat pe uneltele din piatră descoperite la Jebel Katefeh-1 (JKF-1), un sit arheologic de lângă un lac antic din apropierea oraşului Jubbah, în deşertul Nefud din Arabia Saudită (scris şi Nafud sau An Nafud). Nu au fost găsite niciodată oase de neanderthalieni în Arabia, aşa că cercetătorii s-au întrebat cine producea unelte acolo.

Noul studiu a constatat că uneltele descoperite în situl JKF-1 se potriveau mai mult cu cele realizate de neanderthalieni decât cu cele create de Homo sapiens.

Neanderthalienii au fost consideraţi în mod tradiţional o specie adaptată la frig, în principal europeană. Dar această imagine se schimbă de ani de zile, deoarece dovezile i-au plasat la mii de kilometri est, în Siberia, precum şi în Orientul Mijlociu.

Lipsiţi de oase sau ADN, Groucutt şi colegii săi au identificat uneltele neanderthaliene pe baza formei lor unice. Echipa a măsurat sute de bucăţi ascuţite de unelte obţinute dintr-un miez de piatră atent pregătit din JKF-1 şi din alte situri din Arabia, Levant şi nord-estul Africii.

Folosind tehnici statistice, cercetătorii au comparat formele uneltelor în timp şi spaţiu. Pe baza diferenţelor dintre uneltele de piatră din alte situri unde identităţile fabricanţilor de unelte erau bine stabilite, cercetătorii au creat un model statistic care să îi ajute să identifice dacă un grup de unelte de piatră a fost realizat de neanderthalieni sau H. sapiens.

Când au aplicat modelul la uneltele de piatră de la JKF-1 şi la uneltele dintr-un sit mai mic din apropiere, numit ALM-3, rezultatele au arătat că era mult mai probabil ca neanderthalienii, nu H. sapiens, să fi fabricat uneltele.

Pentru a stabili cu precizie când au fost fabricate aceste unelte, echipa a săpat un nou şanţ la JFK-1 şi a datat granule de nisip din sol folosind o metodă numită luminescenţă stimulată optic, care dezvăluie cu cât timp în urmă aceste granule au fost expuse ultima dată la lumina solară.

Lucrările anterioare dataseră uneltele undeva între 90.000 şi 50.000 de ani în urmă. Dar noul studiu a restrâns acest interval. Uneltele au fost descoperite într-un strat în care nisipul deşertic mai vechi a cedat locul sedimentelor lacustre mai tinere, arătând că oamenii au fost la JKF-1 acum aproximativ 55.000 de ani, exact când deşertul devenea mai umed.

Neanderthalienii erau singurul grup care trăia în sud-vestul Asiei acum 55.000 de ani. Această dată, împreună cu forma uneltelor, este motivul pentru care cercetătorii cred că neanderthalienii le-au fabricat, chiar dacă nu au fost găsite încă oase de neanderthalian în Arabia.

Knut Bretzke, arheolog la Universitatea din Tubingen din Germania, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat că dovezile studiului privind o prezenţă neanderthaliană în nordul Arabiei sunt convingătoare.

Noile date sugerează că incursiunea neanderthaliană în Arabia ar putea fi legată de o schimbare climatică. Uneltele din piatră ale lui JKF-1 se află chiar în perioada de tranziţie de la o perioadă secetoasă la o fază umedă, când un lac din apropiere se reumplea şi deşertul din jur ar fi început să devină verde. Bazându-se pe propria sa cercetare de teren din sudul Arabiei, Bretzke a spus că perioada umedă ar fi putut atrage animalele care păşteau în interiorul deşertului, iar neanderthalienii probabil le-ar fi urmat.

Totuşi, Bretzke a spus că aceste presupuneri merită analizate. Mai multe situri de comparaţie utilizate în modelul computerizat sunt situri de suprafaţă, unde artefactele se pot acumula pe perioade vaste de timp, mai degrabă decât o singură ocupaţie în care artefactele provin dintr-o perioadă relativ scurtă de timp, a declarat el pentru Live Science, dar consideră concluzia lucrării plauzibilă.

Deocamdată, însă, dovezile că neanderthalienii au trăit mai la sud decât se ştia anterior rămân circumstanţiale.

„Cred că au existat neanderthalieni în nordul Arabiei Saudite? Da”, a spus Bretzke. „Cred că avem dovezi solide care să demonstreze această ipoteză? Nu”, a adăugat el.

Groucutt a fost de acord că o fosilă ar ajuta la clarificarea problemei. Dar a remarcat că oasele şi ADN-ul antic se conservă prost în căldura Arabiei, aşa că uneltele de piatră oferă în prezent cea mai bună perspectivă asupra trecutului îndepărtat al regiunii.