Momentul zero: Anul din care seceta și căldura extremă au devenit o regulă. Până atunci, aceste cazuri erau o raritate

„Excepţionalul a devenit norma”: un studiu unic la nivel mondial, bazat pe date privind perioada recoltării strugurilor din Burgundia (Bourgogne), Franţa, din ultimele şapte secole, demonstrează că schimbările climatice au dus la o „explozie” a „anilor extremi”, a explicat pentru AFP un istoric specializat în climă.

Este vorba despre „cea mai lungă serie” de date privind perioada recoltării, potrivit revistei ştiinţifice europene Climate of the Past (Clima din trecut), care a publicat acest studiu realizat de Thomas Labbé.

Datorită arhivelor din Burgundia, care datează de foarte mult timp – spre deosebire de cele din regiunea Bordeaux, spre exemplu – istoricul a compilat toate informaţiile referitoare la perioada recoltării din Beaune (Côte d’Or), capitala vinurilor de Burgundia, din 1354 până în prezent, adică peste 670 de ani.

O creștere dramatică a frecvenței anilor calzi

„Între 1354 şi 1719, anii cu căldură extremă – şi, prin urmare, cu o recoltare timpurie – „interveneau o dată la 17 ani”, a explicat Labbé pentru AFP.

„Între 1720 şi 1987, o dată la 53 de ani. Începând din 1988, o dată la cinci ani. Iar, de la începutul secolului XXI, avem deja zece ani extremi, adică aproximativ unul la fiecare doi ani şi jumătate”, a precizat el.

Anul 2026 pare să confirme ceea ce devine o regulă: recoltarea strugurilor pentru „crémant” – un vin spumant de calitate din Franţa – a început încă de sâmbătă, fiind stabilit un nou record.

În ceea ce priveşte vinurile neefervescente din Beaune, obiectul principal al studiului condus de Thomas Labbé, primele recoltări ar trebui să aibă loc, totuşi, abia între 20 şi 25 august, conform previziunilor cele mai răspândite. Aşadar, recordul istoric din 1556, stabilit la 15 august, nu ar urma să fie doborât.

Punctul de cotitură al fenomenelor extreme

Fenomene extreme au existat şi anterior, unele chiar de mare intensitate, cum a fost cazul în 1556, când seceta a făcut ravagii din martie până în septembrie, a explicat Labbé.

„Însă, ele erau ceva excepţional. Începând din 1988, se observă clar o schimbare şi, mai ales, începând din secolul XXI. Dintre cei zece ani cei mai calzi din 1354 încoace, patru au avut loc în secolul XXI: 2003, 2018, 2020 şi 2025”, a spus el. La aceştia se va adăuga, foarte probabil, anul 2026.

„Avem o explozie a fenomenelor extreme”, a concluzionat el.

Astfel, pe parcursul a şase secole, între sfârşitul Evului Mediu şi 1988, recoltarea avea loc, în medie, în jurul datei de 27 septembrie, tot la Beaune. Apoi, „începând din 1988, totul s-a accelerat”.

Debutul recoltării, în medie, pe o perioadă de 11 ani, a ajuns la 6 septembrie în 2019, adică cu trei săptămâni mai devreme, după o relativă stabilitate care a durat şase secole.

Când anormalul devine normal

„În ultimele două decenii, excepţionalul a devenit norma”, a rezumat Labbé.

Pentru istoric, „80% dintre aceste variaţii se explică prin temperatură”. Comparând cu înregistrările efectuate începând din 1658 la Paris – climă similară cu cea din Burgundia – expertul a constatat că „o diferenţă de un grad în termometru provoacă o abatere de zece zile în ceea ce priveşte data recoltării, iar 1,5 grade (o abatere de) 15 zile”.

Potrivit specialistului, datele referitoare la perioada de recoltare „reflectă astfel încălzirea rapidă a planetei începând din 1988”, considerat anul accelerării schimbărilor climatice.