Oamenii de ştiinţă au descoperit o structură gigantică, în formă de evantai, care conectează mai multe bazine bine-cunoscute, aflate adânc sub calota glaciară a Antarcticii de Est, conform unui nou studiu, publicat pe 3 iunie în revista Nature Geoscience, care arată că este posibil ca această structură să se fi format în urma fragmentării străvechiului supercontinent Gondwana, transmite miercuri Live Science.
Această caracteristică este produsul unui proces tectonic cunoscut sub numele de „extensie rotaţională distribuită”, în care scoarţa Pământului se deformează spre exterior dintr-un punct central fix, ca degetele unei mâini umane care se întind. Spaţiile dintre „degete” din Antarctica de Est sunt bazine triunghiulare care au fost descrise anterior, dar nu au fost înregistrate ca aparţinând unui singur sistem, au raportat cercetătorii în noul studiu.
„Extensia rotaţională este cunoscută şi din alte contexte tectonice, dar recunoaşterea unei caracteristici de această amploare, ascunsă sub calota glaciară a Antarcticii de Est, este destul de remarcabilă”, a declarat pentru Live Science, într-un e-mail, autorul principal, Egidio Armadillo, profesor asociat şi cercetător la Laboratorul de Geofizică Aplicată de la Universitatea din Genova, Italia. „Dacă interpretarea noastră este corectă, acesta ar putea fi unul dintre cele mai mari şi mai clare exemple de extensie rotaţională distribuită recunoscute până acum în scoarţa continentală”.
Descoperirea a început cu simpla observaţie că mai multe bazine îngropate sub calota glaciară din Antarctica de Est par să radieze din acelaşi loc. De acolo, Armadillo şi colegii săi au examinat peisajul subglaciar şi geologia regiunii, precum şi datele gravitaţionale, magnetice şi seismice. De asemenea, au folosit modele pentru a simula formarea structurii, pe care au numit-o East Antarctic Fan-Shaped Basin Province.
Rezultatele, publicate susţin ideea că unele dintre cele mai cunoscute caracteristici ale Antarcticii de Est – inclusiv bazinele Wilkes şi Aurora şi bazinul care găzduieşte Lacul Vostok, cel mai mare lac subglaciar cunoscut de pe Pământ – s-au format prin extensie rotaţională distribuită. Dar nu este clar exact când s-a întâmplat acest lucru, a spus Armadillo.
„Structura s-ar fi putut dezvolta în mai multe faze”, a spus el. „Cu toate acestea, credem că este probabil legată de lunga evoluţie tectonică care a precedat şi a însoţit destrămarea supercontinentului Gondwana, în special separarea dintre Antarctica şi Australia”.
Gondwana s-a fragmentat acum aproximativ 180 de milioane de ani, creând masele de uscat şi continentele pe care le cunoaştem astăzi. Separarea dintre Antarctica şi Australia a avut loc acum aproximativ 70 de milioane de ani, spre sfârşitul Cretacicului (acum 145 de milioane până la 66 de milioane de ani).
Mecanismul precis care a determinat extinderea rotaţională distribuită a Antarcticii de Est rămâne necunoscut. „În opinia mea, acesta este unul dintre cele mai interesante aspecte ale studiului: nu închide problema, ci deschide o nouă direcţie de cercetare”, a spus Armadillo.
Per total, rezultatele sugerează că Antarctica de Est are o istorie tectonică mult mai dinamică decât credeau anterior oamenii de ştiinţă. „Antarctica de Est este adesea considerată o regiune cratonică veche, rece şi relativ stabilă”, a spus Armadillo. „În modelul nostru, formarea bazinului în formă de evantai influenţează puternic peisajul înconjurător”.
Structura a deschis câteva bazine enorme care sunt acum ascunse sub peste 3 kilometri de gheaţă. La vest, formarea structurii ar fi putut contribui la ridicarea Munţilor Gamburtsev, care sunt similari cu Alpii Europeni ca scară şi formă, dar complet îngropaţi în gheaţă. Iar la est, răspândirea „degetelor” a contribuit probabil la rotirea şi fragmentarea Munţilor Transantarctici, care împart Antarctica de Est şi de Vest, a spus Armadillo.
„Mesajul principal este că o mare parte a Antarcticii de Est ar putea să nu fie pur şi simplu o colecţie de bazine subglaciare separate, ci o provincie tectonică coerentă produsă de un proces de deformare la scară continentală”, a spus el. „În acelaşi timp, modelul nostru este o ipoteză care poate şi ar trebui testată în continuare. În special, evaluări mai bune privind momentul deformării vor fi esenţiale”.
Semnificaţia mai amplă a acestor descoperiri este că Antarctica ascunde încă multe secrete geologice, a spus Armadillo.
„Peste 99% din roca de bază este ascunsă sub gheaţă, aşadar integrarea topografiei subglaciare, a gravitaţiei, a magneticii, a structurii crustei glaciare şi a observaţiilor calotei glaciare este esenţială”, a mai subliniat el.