Investiție majoră în securitate: Dronele MAI, între colaborare internațională și semne de întrebare

Cele două proiecte privind construirea a 7.800 de sisteme de drone şi anti-drone din coordonarea Ministerului de Interne vor fi realizate în colaborare cu alte state. O consecinţă ar putea fi reducerea investiţiilor şi a producţiei naţionale în acest domeniu, finanţat cu 223 milioane de euro prin programul SAFE. Constructorii români spun că intenţia MAI a fost de a le da o şansă, dar guvernanţii au greşit că nu au cerut şi un audit, înainte de a le selecta.

Când un aparat autonom de zbor Geran 2 exploda pe planşeul unui bloc din centrul Galaţiului, pe 29 mai, la două ore după miezul nopţii, distrugea apartamentul lovit şi rănea cei doi locatari, discuţia privind sistemele de drone şi anti-drone ajungea în prim-planul agendei publice.

Alături de modalitatea în care trebuie intervenit, se vorbea despre ce trebuie făcut pentru apărarea populaţiei.

De un an era pomenită înzestrarea structurilor româneşti de forţă cu 16,7 miliarde de euro, bani împrumutaţi prin programul SAFE, şi părea că vom avea rapid un răspuns, mai ales că prima etapă a proiectului urma să se încheie a doua zi.   

Până pe 30 mai, România putea face achiziţii singulare, nu comune, cu alte state europene. Procedura genera o mai bună localizare: sistemele puteau fi produse într-un procent mai mare, chiar integral, pe teritoriul ţării noastre.

Cinci companii româneşti erau deja selectate şi implicate în negocieri, de mai bine de jumătate de an.

Bugetul total alocat acestui sector, coordonat de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), era de 223 de milioane de euro şi fusese deja aprobat de Consiliul Superior de Apărare a Ţării şi de Parlament.

Singurele întrebări erau cine şi cât va primi.

La finalul zilei de 30 mai, venea răspunsul: programele privind achiziţiile de drone şi anti-drone ale MAI nu figurau pe lista achiziţiilor singulare.

Achiziţiile de drone şi anti-drone, varianta Ministerului Apărării

Creditul de 16,7 miliarde de euro se împarte în trei direcţii: înzestrarea armatei – 9,53 miliarde euro, infrastructura rutieră (capetele din autostrada Moldovei Paşcani-Ungheni şi Paşcani-Siret) – 4,2 miliarde euro şi dotarea Ministerului Afacerilor Interne şi a celorlalte forţe din sistemul de apărare naţională – 2,8 miliarde euro.

Două sunt instituţiile care au bugete pentru achiziţii de drone şi sisteme anti-drone: armata şi Ministerul Afacerilor Interne.

„Este strategic ca armata română să se asigure că produsele de care au nevoie militarii se construiesc şi se produc fizic în România”, declara Radu Miruţă, ministrul Apărării, pe 28 aprilie.

Trei sunt programele armatei în domeniu:

• Sistem artileristic dislocabil de apărare aeriană cu baza la sol cu capabilităţi C-UAS şi CRAM SKYNEX;

• Sistem mobil de apărare antiaeriană cu rază foarte scurtă de acţiune VSR – CUAS Skyranger35;

• Sistem de apărare antiaeriană foarte apropiată, cu capabilităţi (CIWS) Millennium.

„Obiectivul este dotarea Armatei României cu sisteme de apărare antiaeriană cu rază foarte scurtă de acţiune pentru apărarea antiaeriană nemijlocită a forţelor, mijloacelor (inclusiv nave) şi a elementelor de infrastructură din cadrul zonelor de operaţii/ responsabilitate”, motiva MApN, printr-un comunicat de presă.

Toate cele trei contracte au fost atribuite Rheinmetall Italia S.p.A, valoarea lor fiind de  982 milioane de euro, fără TVA.

Compania are obligaţia de a furniza şapte sisteme SKYNEX, două SKYRANGER 35 şi două Millenium.

„În SAFE, dronele vin peste doi ani. La soluţiile antidronă, am reuşit să tragem termenul pentru Skyneck şi Sky Ranger în 2027”, susţinea Miruţă, pe 28 aprilie.

Până vor fi livrate, anul viitor sau peste doi ani, nimeni nu a explicat populaţiei care sunt soluţiile pentru a ne apăra de un incident precum cel de la Galaţi.

Ucraina, la masa discuțiilor

Pe lângă cele trei variante enumerate mai sus, derulate cu Rheinmetall, se discută şi despre proiectul „Sistem de drone produs în colaborare şi pentru Ucraina”.

Este vorba de coproducţia de echipamente de apărare în România, care vizează dezvoltarea, în parteneriat cu Ucraina şi prin finanţare SAFE în valoare de 200 milioane euro, a unei capabilităţi regionale de producţie de drone militare.

Se bazează pe transfer de tehnologie, instruire şi cooperare industrială, cu impact direct asupra modernizării industriei naţionale de apărare şi sprijinirii efortului de apărare al Ucrainei. Contractul nu a fost semnat şi nu există indicii când va fi finalizat.

În schimb, preşedintele Nicuşor Dandeclara în 8 iulie despre producţia de drone cu Ucraina, că luna aceasta va existq o vizită a unei delegaţii foarte consistente ucrainene în România, în care vor avansa din punct de vedere tehnic şi s-a declarat optimist că vor ajunge la rezultate, într-un interval de câteva luni.

Săptămâna aceasta, ministrul interimar al Apărării Radu Miruţă a anunţat că 15 firme care produc drone pe teritoriul ucrainean au discutat cu autorităţile din România despre producţia unor drone în ţara noastră.

Adiacent, MApN a parafat cu Quantum Systems un contract de 31 milioane de euro pentru livrarea a 34 de sisteme Mini UAS clasa I (vector) şi a 15 kit-uri Scorpion.

Toate vor fi livrate în 2027 şi vor fi utilizate în misiuni de supraveghere.

Achiziţiile de drone şi anti-drone, varianta Ministerului de Interne

Două sunt programele în domeniu finanţate prin SAFE, controlate de Ministerul Afacerilor Interne.

Primul, în valoare de peste 116 milioane de euro, are ca obiectiv dotarea forţelor sistemului naţional de apărare cu sisteme de vehicule aeriene fără echipaj la bord (drone), inclusiv acvatice şi subacvatice.

Cantitatea totală estimată este de 6.480 de sisteme de drone/ conexe la care se adaugă dispecerate mobile pentru gestionarea activităţilor de zbor, platforme software de management integrat al zborurilor şi platforme de antrenament.

Al doilea, în valoare de peste 106 milioane de euro, are ca obiectiv dotarea cu sisteme destinate contracarării dronelor.

Cantitatea totală estimată este de 1.320 de sisteme fixe, mobile ori portabile.

„Informaţiile solicitate sunt disponibile în comunicatul Guvernului României din data de 2 iunie 2026”, au răspuns reprezentanţii MAI la întrebarea referitoare la programele nesemnate de minister până la finalul primăverii.

„Proiectele de drone şi anti-drone coordonate de Ministerul Afacerilor Interne nu fac parte din categoria achiziţiilor singulare care trebuiau semnate până la data de 30 mai 2026. Acestea au fost asumate ca achiziţii care urmează să fie realizate în cooperare cu alte state membre ale Uniunii Europene, cu state SEE-AELS (Spaţiul Economic European – SEE şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb – AELS, n.r.), sau Ucraina, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2025/1106. Prin urmare, nesemnarea acestora până la finalul lunii mai 2026 nu reprezintă o întârziere faţă de calendarul achiziţiilor singulare şi nu presupune pierderea finanţării”, a transmis pentru News.ro Direcţia Comunicare şi Relaţii cu Presa de la Cancelaria Prim-Ministrului. Instituţia este coordonatoarea programului SAFE în România.

„Nu este vorba despre o derogare individuală de la termenul de 30 mai 2026, ci despre aplicarea mecanismului prevăzut de Regulamentul SAFE pentru achiziţiile comune. Termenul de 30 mai 2026 a vizat achiziţiile singulare, fără cooperare cu un alt stat, în timp ce achiziţiile comune pot fi derulate ulterior, în condiţiile prevăzute de regulament”, au mai transmis pentru News.ro reprezentanţii Cancelariei Primului Ministru.

Ce poate pierde România la achiziţiile comune

O condiţie importantă la achiziţiile singulare, desfăşurate până pe 30 mai, era localizarea: faptul că o parte cât mai mare din producţie se face pe teritoriul României.   

Aceasta figurează şi în aprobarea prealabilă acordată de Parlamentul României proiectelor SAFE coordonate de Ministerul Afacerilor Interne, inclusiv pentru drone sau antidrone.

De exemplu, la capitolul „Cerinţe de cooperare pentru furnizori străini în vederea achiziţionării dronelor subacvatice (AUV)” sunt prevăzute „înfiinţarea unei unităţi de producţie permanentă în România care va include asamblarea, integrarea, testarea şi validarea produselor; producţia unor componente din structura sistemului în România; transfer de tehnologie şi know-how pentru susţinerea producţiei locale, integrării şi suportului operaţional, transfer min. 65% în România; mentenanţă şi instruire în România”.

În ceea ce priveşte producătorul autohton, de exemplu, cerinţele de cooperare în vederea achiziţionării platformei software de management integrat al zborurilor la nivel naţional (UAS) sunt „activităţile de producţie 100% pe componenta software; producţie parţială şi integrare 100% a senzorilor de detecţie care să asigure zborurile la nivel naţional; proiectul prevede producţie, instalare, configurare, testare şi punere în funcţiune a echipamentelor în România, contribuind la crearea şi consolidarea capabilităţilor locale de producţie hardware”

Prin achiziţia în cooperare, anunţată de Cancelaria Primului Ministru, producţia în plan naţional poate fi redusă sau chiar eliminată.  

„În ceea ce priveşte localizarea producţiei, obiectivul Guvernului României rămâne menţinerea unui nivel cât mai ridicat de participare a industriei naţionale la proiectele SAFE. Faptul că un proiect este implementat prin achiziţie comună nu înseamnă, în sine, diminuarea automată a localizării industriale. Condiţiile concrete de cooperare industrială şi de implicare a operatorilor economici români vor fi stabilite în cadrul documentelor aferente fiecărui proiect, cu respectarea regulilor aplicabile Instrumentului SAFE”, au transmis pentru News.ro reprezentanţii Direcţiei de Comunicare şi Relaţii cu Presa de la Cancelaria Prim-Ministrului.

Instituţia nu a explicat de ce a fost luată decizia achiziţiei comune şi nici până când ar urma să fie luată o decizie.

Nu e singura întrebare fără răspuns.

„Este strategic ca armata română să se asigure că produsele de care au nevoie militarii se construiesc şi se produc fizic în România”, declara Radu Miruţă, ministrul Apărării, la finalul lunii aprilie.

Nici reprezentanţii Cancelariei Primului-Ministru (care coordonează şi achiziţiile MApN) şi nici cei ai MAI nu au explicat de ce producţia de drone este strategic să fie realizată în România, în cazul armatei, dar nu mai este strategic să fie făcută în ţară, în cazul Internelor.

La finalul discuţiilor lansate anul trecut, cinci au fost companiile selectate pentru cele două proiecte MAI, în valoare totală de 223 milioane de euro.

Este vorba de  Autonomous Flight Technologies (AFT), Oves Enterprise, Qognifly, Robotix şi Brave.X Aero.

„Teoretic, suntem unul dintre consorţiile care vor accesa cele 116 milioane de euro, pe partea de drone”, a confirmat pentru News.ro Mihai Filip, fondator şi director general al Oves Enterprise.

Spune că nu ştie cât din total le va reveni şi că o decizie o vor lua beneficiarii, respectiv Jandarmeria, SRI sau Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS).

Nu are un răspuns în ceea ce priveşte ratarea termenului de 30 mai, până când putea fi o achiziţie individuală. „Noi am fost pregătiţi, am fost convocaţi şi am participat la toate întâlnirile”, susţine Filip.

O poziţie mult mai tranşantă are Emanuel Popp, fondator şi director AFT, nemulţumit de faptul că, în locul unei achiziţii singulare, ce ar fi dus la o producţie mai mare pe teritoriul naţional, va fi una comună cu alte state.

„E de tipul hai să facem pentru ţările cu o industrie mai slabă, să fie greu să acceseze şi să fie eligibile în astfel de programe. În momentul ăsta, statul român poate foarte bine să se ascundă în urma acestui regulament şi să spună nu mai putem cumpăra de la voi, firme româneşti, că trebuie să fie achiziţii comune şi niciun alt stat din Europa nu vrea produsele voastre”, a declarat Popp pentru News.ro.

Recunoaşte că poate şi companiile româneşti s-au mişcat mai încet decât ar fi trebuit, pentru a clarifica ofertele.

Acesta explică faptul că, la proiectele finanţate prin SAFE, „ce cere clientul de cele mai multe ori nu există pe raft, este vorba de o configuraţie care trebuie adaptată, reconfigurată”.  Situaţia este valabilă pentru majoritatea companiilor.

„Toată construcţia din partea MAI a fost onestă. Au încercat să afle ce produse poate oferi industria românească şi să ne dea o şansă reală. Au greşit în modul în care nu au făcut o evaluare clară din niciun punct de vedere, nici al specificaţiilor lor, nici alor noastre: ce capacităţi au, cine sunt cei de la care cumpără, să facă nişte audituri înainte şi după aceea să ne invite”, concluzionează Popp.