Încă un mister al Lunii a fost elucidat: De ce cele două fețe ale satelitului nostru arată atât de diferit

Unul dintre marile mistere ale Lunii, diferența izbitoare dintre fața vizibilă de pe Pământ și fața ascunsă, a primit o explicație după analiza unor probe aduse de misiunea chineză Chang’e-6. Cercetătorii au stabilit că această asimetrie ar fi fost provocată de mișcări magmatice generate de încălzirea inegală a Lunii după stabilirea rotației sincronizate.

Luna prezintă o dualitate geologică pronunțată. Fața vizibilă este acoperită în mare parte de câmpii vulcanice întunecate, cunoscute drept mări lunare, și este bogată în potasiu, pământuri rare și fosfor, elemente asociate cu regiunea KREEP. În schimb, fața ascunsă este dominată de regiuni muntoase foarte vechi, are o scoarță considerabil mai groasă și prezintă mult mai puține bazine bazaltice.

Un studiu coordonat de profesorul Hejiu Hui, de la Universitatea din Nanjing, a analizat probele colectate de misiunea Chang’e-6 în 2024, primele eșantioane aduse vreodată de pe fața ascunsă a Lunii, notează SciTechDaily.

Probele de pe fața ascunsă au oferit o piesă importantă din puzzle

Cercetătorii au comparat aceste eșantioane cu probele aduse anterior pe Pământ de misiunile Apollo și Chang’e-5, care au colectat material de pe fața vizibilă a Lunii.

Analizele au indicat că mantaua lunară are o compoziție similară sub cele două emisfere. De asemenea, procesele de drenaj al magmei și de cristalizare s-au desfășurat în mod relativ omogen în profunzime, ceea ce sugerează că diferențele majore dintre cele două fețe s-au format în principal la nivelul scoarței.

Pentru a explica această situație, echipa a construit un model geodinamic bazat pe dinamica oceanului primordial de magmă al Lunii, cunoscut drept LMO.

Potrivit modelului, înainte ca Luna să ajungă în rotație sincronă cu Pământul, magma primordială s-a răcit într-un mod relativ simetric.

Ulterior, după stabilirea blocării mareice, apropierea Pământului ar fi generat un efect de încălzire prin maree mai puternic pe fața vizibilă. Diferența de temperatură ar fi declanșat o convecție termică laterală de amploare în interiorul oceanului de magmă.

Magma ar fi redistribuit materialul și ar fi creat cele două fețe ale Lunii

Modelul cercetătorilor indică faptul că magma mai fierbinte a împins rocile bogate în magneziu de pe fața vizibilă către fața ascunsă. Acest proces ar fi contribuit la formarea unei scoarțe mult mai groase pe partea îndepărtată a Lunii.

În același timp, lichidele reziduale bogate în elemente KREEP ar fi fost deplasate către fața vizibilă, unde s-au acumulat în cantități mai mari. Pe fața ascunsă ar fi rămas doar straturi mai subțiri de astfel de materiale formate în etapele târzii ale răcirii.

Cercetătorii susțin că această convecție laterală poate explica modul în care o manta lunară relativ omogenă a ajuns să producă două emisfere atât de diferite la suprafață.

Rezultatele oferă astfel o posibilă explicație pentru una dintre cele mai vechi enigme ale geologiei lunare și arată cât de importante sunt probele aduse direct de pe fața ascunsă a satelitului pentru înțelegerea evoluției sale.