Gheorghe Piperea prevede un colaps generalizat în zona inteligenței artificiale

Europarlamentarul ECR/ AUR, Gheorghe Piperea, prevede în viitorul nu foarte îndepărtat un colaps generalizat în zona inteligenței artificiale. El susține într-un amplu comentariu că nu există diferențe între bula imobiliară din 2006-2008 și investițiile masive și absolut iraționale din zona inteligenței artificiale:

”Baloane de săpun artificial inteligente

Din perspectiva riscului de colaps generalizat, nu văd nici diferență între bula imobiliară din anii 2006-2008 și investițiile masive și iraționale care se fac în ultimii ani în inteligența artificială. 

Bula inteligenței artificiale are, însă, și riscuri geopolitice, ecologice și sociale suplimentare. 

Grave.

Cvasi-inevitabile.

Gheorghe Piperea prevede un colaps generalizat în zona inteligenței artificiale

Marile puteri militare investesc masiv în inteligența artificială, exact la fel cum au făcut-o în cazul cursei înarmării nucleare. Fiecare mare putere se teme că celelalte vor avea un avans tehnologic major în domeniu și, de aceea, aruncă trilioane în piață. 

Consumul de energie electrică necesar centrelor de baze de date care „antrenează” și găzduiesc inteligența artificială este enorm și, pe măsură ce producția de energie electrică scade (mai ales în statele membre ale UE, angajate într-o prostească luptă cu clima și cu propria industrie), cererea din domeniul IA  crește, generând prețuri aberante la energia electrică necesară industriei „clasice” și gospodăriilor populației.

Un singur centru de baze de date consumă atâta energiei cât un oraș de talia Timișoarei. De exemplu, proiectatul centru de baze de date de lângă Cernavodă, care ar urma să permită funcționarea a 100 de mii de acceleratoare de inteligență artificială, ar putea consuma 1500 MW, ceea ce înseamnă nu mai puțin de o cincime (20%) din producția „clasică” de energie electrică a României.   

De asemenea, consumul de apă este aberant de mare, în ciuda asigurărilor celor din industrie (și a certitudinilor infantile ale tehno-entuziaștilor) că metodele de răcire a centrelor de baze de date sunt economicoase și menite a prezerva apa. În Irlanda, consumul de apă cu centrele de baze de date înseamnă 25-30% din totalul consumului național. Proiectatul centru de baze de date de la Cernavodă va consuma peste 30 de mii de tone de apă pe zi.   

Din punct de vedere social și politic, centrarea atenției politice, birocratice și financiare pe inteligența artificială va drena aproape toate resursele către acest domeniu aventuros și periculos.

Dispariția locurilor de muncă sau remodelarea fundamentală a pieței muncii, antrenate de expansiunea pernicioasă a inteligenței artificiale, vor duce la masive și grave schimbări sociale, inclusiv la apariția unei clase de oameni care nu vor mai avea utilitate socială. Din punct de vedere psihologic, e dărâmător.

Din punct de vedere politic, e acumularea de energii sociale negative care vor duce la taifunuri și cutremure sociale, precum și la război. 

Drepturile fundamentale și libertățile cetățenești, grav afectate de politicile totalitare din pandemie și de încarcerarea noastră în colivia digitală, vor fi infinit mai sever afectate de inteligența artificială.

Justiția, legiferarea, administrația publică, educația, sănătatea, apărarea, ordinea publică nu pot fi lăsate în seama unor mașini fără ca umanitatea, ca finalitate ultimă și ideal, să nu fie în pericol de aneantizare.

(II)

Mai este un aspect grav care se petrece în plan economic

Uneori, din lipsă de volum de desfacere a produselor sau serviciilor proprii, unii mari comercianți își împrumută propriii clienți, pentru a crea iluzia de consolidare sau creștere a consumului. La fel, unii emitenți de acțiuni listate la bursă tranzacționează propriile acțiuni, direct sau prin afiliați ori prin interpuși, pentru a stabiliza piața ori pentru a crea iluzia de lichiditate. 

Asta s-a întâmplat în anul 2000, când a picat piața dotcom (așa se numeau atunci start – up – urile din domeniul IT). 

Asta s-a întâmplat în anul 2008, când a picat banca Lehman Brothers.

Băncile ajunseseră, la apogeul lăcomiei bancare și al exuberanței iraționale a investitorilor, să dea credite sub-prime: debitorul nu s-ar fi calificat, în mod normal, pentru a luat un credit ipotecar, pentru că avea venituri modeste sau era șomer, însă inteligenții din piață au pariat pe creșterea permanentă a prețului la case, de unde concluzia „logică” după care instalatorul Joe va putea să acopere creditul de 100 de mii de dolari luat pentru amărâtul de apartament de două camere de la periferia Los Angeles – ului din prețul de vânzare, care va fi de minim 300 de mii de dolari.

Pe această expectație irațională s-a creat o piață paralelă a creditelor securitizate – datoria lui Joe, care era insolvabilă, era împachetată într-un portofoliu de zeci de mii de alte credite, care erau vândute unor investitori, iar cu prețul obținut băncile dădeau alte credite sub-prime.

Investitorii, după ce asigurau pachetele la firme mari de asigurări, vindeau. Cumpărătorii acestor „produse financiare” erau fie fonduri de investiții sau de pensii, fie bănci globale, care își „plasau” astfel activele în produse „sigure”.

Un apartament de două camere luat cu credit ipotecar, în valoare de 100 de mii de dolari (și asta umflată de evaluatori) putea ajunge să genereze 2 milioane de dolari creați din nimic, existenți doar pentru că băncile creaseră acest loop financiar. Ironic, cercul vicios părea de-a dreptul interminabil – până când instalatorul Joe a dat faliment, pe lângă alte câteva zeci de milioane de instalatori Joe.

De atunci încolo colapsul nu mai putea fi evitat. Datoriile rezultate din acest loop financiar cvasi-perpetuu au fost colosale.

De plătit, au plătit debitorii, firmele de asigurări (care au luat banii de la noi, din majorarea primelor), băncile fiind salvate de stat, fie cu bani publici (bail out), fie cu banii deponenților (bail in). Statele au preferat să salveze băncile, cu prețul falimentelor suverane ale unor state și cu prețul falimentelor cetățenilor și ale IMM – urilor.

(III)

Bun, ce se întâmplă acum pe „piața” inteligenței artificiale și nu vi se spune? 

Precizare: această piață este estimată la 5,5 trilioane de dolari. Partea leului a luat-o, deocamdată, compania americană Nvidia, care produce cipuri pentru centrele de baze de date unde se produce, antrenează și găzduiește inteligența artificială. Capitalizarea de piață actuală a Nvidia este de 5,3 trilioane de dolari. Nvidia dispune, de asemenea, de continente de lichidități.  

Pentru că piața inteligenței artificiale este cu mult sub așteptări, în ciuda propagandei care ne sperie zilnic cu realizările extraordinare, monstruoase de-a dreptul, ale inteligenței artificiale produse, de exemplu, de OpenAI sau Anthropic, Nvidia a început să dea clienților împrumuturi masive, pentru a cumpăra cipuri și, respectiv, credite investitorilor, pentru a construi baze de date. Evident, Nvidia nu e bancă nici în mod direct, nici prin filiale sau afiliate.

De exemplu, Nvidia a împrumutat OpenAI cu cca 500 de miliarde de dolari pentru acest scop. Cea mai recentă tranșă, de 250 de miliarde de dolari, este pentru construcția unui centru de baze de date de 8 gigavați (8000 de megawați) în Ohio, centru care se va construi în ciuda protestelor locale. 

Recent, la Tokyo, la un eveniment dedicat pieței de IA,  Huang Jen-Hsun, managerul Nvidia a fost întrebat de ce practică acest gen de împrumut și economie circulară, care creează un loop și care dă impresia de manipulare a bursei. Răspunsul a fost că, de-acum încolo, se va face un fond de investiții cu acest scop, al susținerii investițiilor în IA, în valoare de 500 de miliarde, fond creat alături de … Black Rock și Goldman Sachs (Black Rosck a apărut ca urmare a falimentului Lehman Brothers, Goldman Sachs a fost în epicentrul acelui cutremur).

Între timp, acțiunile Nvidia cresc (trăgând după ele și OpenAI, Anthropic și toate companiile care „produc” IA), iar goana statelor după „ferme” de IA se întețește. De exemplu, Macron se laudă că Franța a dedicat domeniului, numai în 2026, peste 200 de miliarde de euro.

Între timp, prețul energiei electrice crește amețitor. Între timp, apa devine insuficientă pentru a fi la dispoziția gratuită a tuturor. Goldman Sachs (quelle surprise) a emis un raport, utilizabil de către ONU, din care rezultă „necesitatea” tokenizării apei, adică, alocarea pe fiecare individ și pe fiecare entitate cu personalitate juridică a unei cantități anume de apă, plus instituirea unei sancțiuni pentru utilizarea „excesivă” a apei. Iar UE are în lucru mai multe reglementării care urmează a aborda chestiunea utilizării „excesive” a apei.

Cine nu va fi vizat? Actorul principal al dramei actuale, producătorul de IA, alături de furnizorul să strategic de cipuri, Nvidia …

Dar balonul de săpun are prostul obicei de a se sparge la un moment dat, lăsând în urma sa … nimic. 

Acest articol este finanțat de Grupul ECR din Parlamentul European

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=OJ:L_202501410