Din punct de vedere profesional si nu numai, constat extinderea unui fenomen care poate nu a fost inventat de romani, dar e in mare voga in prezent, la toate nivelurile sociale din Romania. Fuga de raspundere se manifesta prin amanarea sau neluarea unei decizii atunci cand esti chemat/ obligat sa o faci, prin nehotarare sau neputinta, prin abtinere atunci cand esti indecis sau nu vrei sa te implici, fiindca nu-ti pasa sau nu vrei sa participi la o decizie.
Uneori se confunda cu intelepciunea sau -mai rau- se doreste a fi o virtute. Ca antreprenor 100% am regasit indecizia in multe situatii, incepand cu nivelul angajatilor, pana la managerii de top. Chiar era o gluma pe tema asta: ”Ce isi doreste un CEO? Cea mai frumoasa asistenta, ultimul model de BMW si …sa nu ia nicio decizie/ sa-i lase pe altii sa greseasca”. Cel mai grav aspect care aduce mari deservicii publice mi se pare fuga de raspundere a factorilor de decizie dintr-o institutie publica, care refuza direct sa ia decizii pentru care sunt platiti/ numiti sau au fost alesi.
Sa iti asumi decizii in cadrul unei institutii, pentru comunitati, pentru diverse proiecte publice sau private, pare un risc. Dar pentru asta exista legi, pentru asta ai fost numit/ ales, pentru asta esti acolo. Este ca si cum, in mediul privat, un antreprenor nu vrea sa ia decizii, dar vrea sa faca afaceri. In cele mai multe cazuri, atat in mediul public cat si in mediul privat, unii decidenti nu realizeaza rolul/ functia lor in locul unde sunt si asta mi se pare cea mai nepotrivita pozitionare.
In momentul in care deciziile intr-o companie ale unui patron/ angajator depind de deciziile unui birocrat sau decident politic se produce o ruptura importanta in societate. Privatii iau decizii, isi fac planuri, dar nu primesc feed-back similar din partea autoritatilor. De aceea nu avem parteneriate public-private. Nu exista antreprenor care sa nu depinda de deciziile unor institutii publice, fie ca vorbim de un acord, un aviz, o aprobare, un document de orice fel. Ce faci cand nu primesti niciun raspuns sau angajatii statului se abtin sa ti-l dea?
Da, stiu, poti sa urmezi calea justitiei. Da, cunosc, poti sa te duci in audienta, dar, de cele mai multe ori, te duci degeaba. Da, poate mai e o cale, sa tragi sforile ca sa grabesti/ primesti decizia, dar risti consecinte imprevizibile. In toate aceste cazuri sau multe alte variabile similare, poti sa nu obtii ceea ce ai nevoie, pentru ca (nu-i asa?!), legile sunt interpretabile. Birocratia e mana cereasca pentru angajatii statului, iar tu pierzi timp, energie, bani, afaceri si dorinta de a mai face ceva in viitor.
In opinia mea, fuga de raspundere este un drept….nedrept pe care-l regasim la persoanele care ocupa functii publice sau au in fisa postului sa faca ceva si nu fac. De la simpla lipsa de prezenta in cazul unei AGA sau Consiliu de orice fel, ca membru al unui for de decizie in care esti responsabil pentru o hotarare, orice persoana care se fofileaza in a-si exprima votul (pozitiv sau negativ) ar trebui sa fie trasa la raspundere pentru lipsa de actiune/ decizie in cazuri concrete. Uite asa, noi antreprenorii visam frumos: acest lucru nu se intampla si decidentii publici stiu asta.
Nu toti suntem capabili sa luam decizii, nu toti vrem sa ne facem datoria cand putem sa fugim de raspundere. Insa, functiile sunt mai bine remunerate si multi isi doresc sa fie sefi fara raspunderi. Asa se face deosebirea intre un antreprenor si un angajat. Intre un om de stat si un politician. Intre un chirurg si un medic oarecare. Intre un ministru si un birocrat care se face ca munceste. Intre un primar si un functionar public fara atributii de decizie. Cred ca incep sa exagerez!… Era sa continui cu: intre un presedinte de tara si un cetatean. Incerc sa ma opresc, dar nu pot. Oricine se poate da mediator si sa fuga de raspundere.
Dragos Dragoteanu
Manager Euroest Invest
CIPS – Certified International Property Specialist
