Focar de boală infecțioasă în Rwanda
Un focar extrem de infecțios a provocat moartea a cel puțin nouă persoane în Rwanda, generând astfel îngrijorări cu privire la o posibilă răspândire mai amplă a virusului. Conform publicației Independent.co.uk, recentul focar este legat de virusul Marburg, care are similarități cu Ebola și a dus la sute de decese în ultimii ani, în special în țările africane. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că virusul este letal pentru aproximativ 50% din cei infectați.
Detalii despre focar
Pandemia a fost descoperită în luna septembrie 2024, reprezentând astfel prima dată când au fost raportate cazuri în Rwanda. La momentul actual, sunt confirmate 27 de cazuri, însoțite de cele nouă decese. Aproape 300 de persoane sunt monitorizate, acestea având contact strâns cu pacienții infectați.
Preocupări în Europa
În Europa, au apărut temeri legate de posibila infectare în Germania, după ce pasagerii au fost evacuați dintr-un tren din cauza simptomelor gripale prezentate de un bărbat care avusese recent călătorii în Rwanda. Cei doi pasageri suspectați de infecție au fost preluați de echipaje echipate corespunzător, dar au fost ulterior testați negativ. Un alt individ monitorizat a călătorit din Rwanda în Belgia, dar nu reprezintă un risc pentru sănătatea publică, finalizând cu succes perioada de observație.
Profesionistii din sănătate afectați
Majoritatea victimelor focarului provind din rândul lucrătorilor din domeniul sănătății, fiind active într-o unitate de terapie intensivă a unui spital. Într-o declarație oficială emisă la sfârșitul lunii septembrie, Ministerul Sănătății din Rwanda a confirmat că monitorizează situația și că sunt în curs investigații pentru a stabili sursa infecției.
Raportul OMS
OMS a publicat o actualizare informând despre faptul că șapte din cele 30 de districte din Rwanda au raportat cazuri de infecție. Dintre acestea, majoritatea, peste 70%, sunt lucrători în domeniul sănătății din două unități din Kigali, capitala țării. Unele dintre aceste districte se află în apropierea graniței, ceea ce amplifică riscurile de răspândire a virusului în zone din Africa de Est, precum Republica Democrată Congo (RDC), Tanzania și Uganda, care se confruntă deja cu o epidemie de variolă.
Declarații oficiale
În acest context, Directorul General al OMS, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, a menționat că organizația își va intensifica sprijinul, colaborând cu autoritățile din Rwanda pentru a limita răspândirea virusului și a proteja persoanele vulnerabile. Autoritățile rwandeze au introdus măsuri stricte, precum limitarea numărului participanților la înmormântări la maximum 50 de persoane, iar vizitele la pacienți în spitale vor fi restricționate pentru o perioadă de două săptămâni.
Evaluarea riscurilor
OMS a evaluat riscurile asociate focarului ca fiind „foarte mari” la nivel național, „ridicate” la nivel regional și „scăzute” la nivel global. Monitorizarea atentă a răspândirii virusului și a cazurilor confirmate va continua pe parcursul acestei perioade critice.
Simptomele bolii cu virusul Marburg
Boala cauzată de virusul Marburg este extrem de contagioasă și poate determină apariția unei febre hemoragice cu o rată a mortalității care poate atinge 88%. În prezent, nu există un vaccin sau un tratament specific. Perioada de incubație variază între două și 21 de zile, iar simptomele se pot declanșa brusc, începând cu febră mare, dureri de cap severe și dureri musculare.
Evoluția bolii
După trei zile, apar alte simptome, inclusiv diaree apoasă, dureri abdominale, greață și vărsături. OMS a descris aspectul pacienților în această fază ca fiind similar cu „fantome”, având ochi adânci, fețe inexpresive și o stare de letargie extremă. Între zilele cinci și șapte, încep de obicei sângerările, iar în cazurile severe, pierderea masivă de sânge poate provoca decesul, manifestându-se prin vărsături de sânge sau hemoragii intestinale.
Originea virusului
Virusul a fost inițial identificat în 1967 în urma a două focare simultane care au avut loc în Marburg și Frankfurt, Germania, și Belgrad, Serbia. Se consideră că virusul provine din contactul prelungit al oamenilor cu peșterile sau minele populate de lilieci din specia Rousettus.
