Despre Dumitru Crudu
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română originar din Republica Moldova. A câștigat premiul pentru „Cea mai bună piesă românească a anului” în cadrul unui concurs organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și Fundația Principesa Margareta a României în 2003. Este membru activ în Uniunea Scriitorilor și Uniunea Teatrală din Republica Moldova, precum și în ASPRO.
Alergând prin parc
Azi am ieșit să alerg în jurul orei douăsprezece. Nu am o oră fixă pentru antrenament; alerg atunci când simt nevoia, iar astăzi am fost dornic să fac sport în mijlocul zilei. La deschiderea ușii, am coborât treptele în pași rapid, ieșind în curte. Am accelerat în parcul Alunelul, unde era aglomerat, plin de oameni, printre care se numărau mulți alergători de tipul meu.
O întorsătură neașteptată
Am înconjurat parcul de trei ori și aș fi continuat să alerg pe aleile populate cu atleți, dacă nu aș fi observat zeci de drapele roșii printre crengile copacilor, în fața Cortului de Tenis. Mi-era neclar ce se întâmpla, așa că mi-am schimbat traseul, alergând mai repede decât înainte. Strada care ducea spre fostele cămine ale fabricii Zorile de pe Ion Neculce era plină de steaguri roșii.
Intervenția unui eveniment
M-am lăsat purtat de acele drapele. Ridicate de zeci de adolescenți, acestea mi-au generat o frică inexplicabilă. Făceau ravagii pe stradă, iar în mijlocul lor, un drapel roșu cu secera și ciocanul se unduia, acompaniat de purtători îmbrăcați în uniformă, cântând în limba rusă imnul național:
Široka strana moja rodnaja,
Mnogo v nej lesov, polej i rek!
Ja drugoj takoj strany ne znaju,
Gde tak voljno dyšit čelovek.
Ot Moskvy do samyh do okrain,
S južnyh gor do severnyh morej
Čelovek prohodit, kak hozjain,
Neob’jatnoj Rodinoj svojej.
Odată cu florile
Feroneria ferestrelor se deschidea și oamenii aruncau flori, pe care tinerii le prindeau din zbor, cântând și mai tare. Îi urmăream pentru a vedea unde se îndreaptă și ce intenții au. În fruntea grupului erau un băiat și o fată, îmbrăcați în uniforme militare rusești, purtând un coș mare plin cu garoafe albe și roșii. După ce au escaladat panta de pe Neaga, au coborât pe Vasile Lupu, unde s-au oprit câteva momente în fața Ambasadei Ucrainei, cântând melodii fără a fi opriți de forțele de ordine.
În mijlocul mulțimii
Drapelul roșu a invadat malul lacului Valea Morilor, continuând spre dreapta. Împreună, cântau melodii, iar cei care se plimbau îi aplaudau, unii dintre ei alăturându-se, defilând în pas cadențat. I-am urmărit, curios, să văd cât de departe vor merge. Fără a fi opriți, au pătruns în interiorul Moldexpo, unde nu mai erau doar câțiva adolescenți, ci mii de oameni. Într-o clipă, au înconjurat monumentul lui Lenin. Simțeam că urmează să se întâmple ceva fără precedent și m-am ascuns în spatele piedestalului, observând îndeaproape.
În fața lui Lenin
Întreaga atenție s-a îndreptat spre băiat și fată, care au depus coșul cu flori la picioarele lui Lenin și s-au pierdut în mulțime. Un bărbat cu o șapcă și ochelari a început să strige:
Vstavai strana ogromnaia.
Lumea repeta după el:
Vstavai, strana ogromnaia.
Și el adăuga:
Vstavai na smertnâoi boi.
Lumea îi urma îndemnul:
Vstavai na smertnîi boi.
Un moment tensionat
În acel moment, am auzit un sâsâit din spatele meu și m-am întors brusc. O viperă își umfla gâtul, pregătindu-se să sară. Nu am vrut să aștept să aflu ce urmează, așa că am luat-o la fugă spre parcul Valea Morilor, dorind să mă îndepărtez de mulțimea încremenită. Îmi amintisem că ieșisem din casă pentru altceva, nu pentru a urmări aceste manifestări nebunești, ci pentru a alerga. Așa că am continuat să alerg pe pistele de atletism de lângă lac, locul meu preferat.
Nota AUTORULUI: Acest text este proză și trebuie citit ca atare.
