Doliu în PSD! A murit un fost ministru social-democrat al Educației

Doliu în PSD! A murit un fost ministru social-democrat al Educației.

Fost senator al Partidului Democrației Sociale din România (PDSR) și apoi al Partidului Social Democrat (PSD), Liviu Maior a încetat din viață.

Doliu în PSD! A murit un fost ministru social-democrat al Educației

Social-democratul Liviu Maior s-a stins din viață la vârsta de 85 de ani.

Acesta a fost ministru al Educației între anii 1992 și 1996.

Liviu Maior a avut două mandate de parlamentar. Acesta a fost senator între anii 1996 și 2000, respectiv în Legislativul 2000 – 2004.

În 2003, a renunțat la mandatul de parlamentar, pentru a pleca pe postul de ambasador al României în Canada. A fost rechemat în țară în anul 2005.

În calitate de ministru al Învățământului, Liviu Maior a fost autorul primei Legi a Educației post-decembriste.

Tatăl lui George Maior

Fiul lui Liviu Maior este nimeni altul decât George Maior, fostul director al Serviciului Român de Informații (SRI).

Liviu Maior s-a născut la data de 2 octombrie 1940, în localitatea Beclean, din județul Bistrița-Năsăud.

În anul 1964, el a absolvit Facultatea de Istorie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj.

Conform informațiilor apărute în spațiul public, în anul 1974, Liviu Maior a obținut titlul de Doctor în Istorie, sub coordonarea profesorului Mihail Dan.

De-a lungul timpului, acesta a primit numeroase distincții academice, pentru activitatea de cercetare științifică, precum „Meritul Academic” și Premiul Academiei Române.

De asemenea, lui Liviu Maior i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităților „Petru Maior” din Târgu Mureș (2007), „Lucian Blaga” din Sibiu (2008) și „Andrei Șaguna” din Constanța (2011).

Liviu Maior a publicat următoarele lucrări: Corespondența lui Ioan Rațiu cu George Barițiu: 1861-1892 (în colaborare cu Keith Hitchins), 1970; Avram Iancu (scrisori), 1972; Mișcarea națională românească din Transilvania: 1900‑1914, 1986; Alexandru Vaida Voevod între Belvedere și Versailles (însemnări, memorii, scrisori), 1993; 1848‑1849: români și unguri în revoluție, 1998; Românii în armata habsburgică: soldați și ofițeri uitați, 2004; Habsburgi și români: de la loia­litatea dinastică la identitate națională, 2006; Alexandru Vaida Voevod. Putere și defăi­mare, 2010; Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni și basarabeni în război. 1914-1916, 2016; Un părinte fondator al României Mari: Alexandru Vaida Voevod, 2018.

Mai mult, acesta a colaborat la mai multe volume colective, dintre care amintim: Istoria Transilvaniei, coordo­natori: Ioan‑Aurel Pop, Thomas Nagler și Magyari András, 2003‑2008 și tratatul de Istoria Românilor al Academiei Române, vol. VII, tom I, coordonator: Dan Berindei, 2003; vol. VII, tom II, coordonator: Gheorghe Platon, 2003.