Diagnosticul medical de ficat gras cuprinde, de fapt, cinci tipologii diferite, care pot evolua în boli distincte

Diagnosticul medical de ficat gras cuprinde, de fapt, cinci boli diferite. Asta arată un nou studiu al specialiștilor. Circa30% din adulții din SUA suferă de această boală, care este și ea o consecință a epidemiei de obezitate. Însă, când vine vorba de cauze exacte, lucrurile sunt puțin mai complicate, arată un studiu clinic.

Există cinci forme ale bolii

Cercetătorii de la Mayo Clinic din Statele Unite au identificat cinci forme distincte din punct de vedere biologic ale acestei afecţiuni, fiecare fiind asociată cu riscuri diferite de complicaţii grave, printre care boli cardiace, insuficienţă hepatică, cancer şi necesitatea unui transplant de ficat, relatează Science Daily.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că steatoza hepatică asociată cu disfuncţie metabolică (MASLD) se poate dezvolta prin mai multe căi biologice diferite. Unele sunt strâns legate de obezitate şi diabet, în timp ce altele par să fie determinate de diferenţe genetice moştenite.

Rezultatele au fost publicate în revista Nature Communications şi sunt rodul unei colaborări între Mayo Clinic şi Universitatea Virginia Tech.

Una dintre cele mai importante descoperiri se referă la formele genetice ale bolii. Aceste subtipuri sunt asociate cu o probabilitate mai mare de a evolua către leziuni hepatice avansate, chiar şi la persoanele care nu prezintă factorii de risc metabolici asociaţi de obicei cu steatoza hepatică.

Medicii spun că diferențele pot ajuta la tratamentul timpuriu

Prin identificarea acestor diferenţe, medicii ar putea, în cele din urmă, să recunoască mai devreme pacienţii vulnerabili, să îmbunătăţească screeningul şi să selecteze tratamente pe baza proceselor biologice specifice responsabile de boala lor.

„Când datele clinice şi genomice sunt analizate împreună la această scară, începi să observi tipare de progresie a bolii care, altfel, ar rămâne ascunse”, a declarat Shulan Tian, Ph.D., coautoare principală a studiului şi specialistă în bioinformatică la Mayo Clinic. „Odată ce se face distincţia între aceste subtipuri, se poate începe adaptarea tratamentelor la mecanismele biologice care stau efectiv la baza bolii”, a precizat ea.

MASLD, cunoscută anterior sub denumirea de boala ficatului gras non-alcoolic, se dezvoltă atunci când se acumulează un exces de grăsime în ficat. Multe persoane nu prezintă simptome vizibile, ceea ce face ca afecţiunea să rămână nedetectată ani la rând.

Ficatul gras poate duce la boli grave

Deşi boala ficatului gras nu provoacă întotdeauna complicaţii grave, ea poate să evolueze către inflamaţie, cicatrizare şi leziuni hepatice permanente. În timp, cazurile severe pot duce la ciroză, o afecţiune în care cicatrizarea extinsă împiedică funcţionarea corectă a ficatului.

MASLD reprezintă unul dintre principalii factori la nivel mondial care contribuie la apariţia cirozei, a cancerului hepatic şi care duce la transplant de ficat. Astfel, înţelegerea motivului pentru care unii pacienţi prezintă complicaţii grave, în timp ce alţii nu au astfel de complicaţii, a devenit, prin urmare, un obiectiv important pentru cercetători.

Pentru a investiga aceste diferenţe, echipa de cercetători a examinat rezultatele secvenţierii genetice alături de informaţii medicale detaliate provenite de la peste 4.600 de pacienţi diagnosticaţi cu MASLD.

Analiza lor a inclus măsurători ale enzimelor hepatice, indicele de masă corporală, nivelurile lipidelor din sânge şi alţi indicatori ai sănătăţii metabolice. Cercetătorii au luat în considerare şi alte afecţiuni medicale, inclusiv diabetul, depresia şi apneea. Folosind modele informatice avansate, ei au căutat tipare care să facă legătura între pacienţii cu caracteristici genetice şi manifestări clinice similare. Această abordare a scos la iveală cinci grupuri distincte, fiecare cu propriile caracteristici biologice subiacente.

Rezultatele sugerează că pacienţii cărora li se pune acelaşi diagnostic de steatoză hepatică pot prezenta, de fapt, forme substanţial diferite ale acestei afecţiuni, cu riscuri diferite de a dezvolta complicaţii grave.

„Ceea ce se conturează aici este o modalitate de a identifica în mod sistematic subgrupuri semnificative în cadrul unei boli complexe”, a declarat Eric Klee, coautor principal şi director asociat pentru cercetare şi inovare în cadrul programului Everett J. and Jane M. Hauck Midwest. „Ne ajută să cartografiem o boală complexă cu o precizie atât de mare încât putem să începem să anticipăm evoluţia acesteia şi să intervenim înainte de apariţia leziunilor cele mai grave”.

Depresia, apneea în somn și migrena, tot semne ale ficatului gras

Rezultatele sugerează, de asemenea, că diferenţele dintre subtipurile bolii ficatului gras depăşesc limitele ficatului. Pentru prima dată, cercetătorii au identificat asocieri între anumite subtipuri de MASLD şi afecţiuni precum depresia, apneea în somn şi migrena.

Aceste legături sugerează că procesele biologice care stau la baza anumitor forme ale bolii ficatului gras ar putea fi corelate cu probleme de sănătate care afectează mai multe părţi ale corpului.

Deşi rezultatele nu demonstrează că boala ficatului gras provoacă în mod direct aceste afecţiuni, ele scot în evidenţă cât de strâns legată poate fi sănătatea ficatului de alte sisteme biologice.

Constatările ar putea să schimbe, în cele din urmă, modul în care medicii evaluează şi tratează MASLD. În loc să abordeze fiecare pacient ca şi cum ar avea aceeaşi boală, medicii ar putea folosi informaţii genetice şi clinice pentru a determina subtipul prezent şi complicaţiile cu cea mai mare probabilitate de manifestare.

O astfel de abordare ar putea fi deosebit de valoroasă pentru identificarea pacienţilor cu forme genetice asociate cu leziuni hepatice grave, inclusiv cele care par să prezinte relativ puţini factori de risc convenţionali.

Echipa de cercetători intenţionează să îşi evalueze rezultatele pe grupuri mai mari şi mai diverse de pacienţi.

De asemenea, oamenii de ştiinţă doresc să afle dacă diferitele subtipuri răspund în mod diferit la tratamentele disponibile, inclusiv la agoniştii receptorilor GLP-1, o clasă de medicamente utilizate pentru tratarea unor afecţiuni precum diabetul de tip 2 şi obezitatea.