În lumina creșterii și diversificării ample a practicilor de dezinformare, această problemă devine o amenințare concretă la adresa democrației. Acest verdict este susținut atât de concluziile din documentele oficiale, cum ar fi Raportul Parlamentului European adoptat în februarie 2022, care abordează ingerințele externe în procesele democratice din Uniunea Europeană, inclusiv dezinformarea, cât și de percepția publică reflectată în diversele sondaje de opinie. Astfel, este evident că dezinformarea erodează încrederea în instituțiile democratice.
Această provocare globală a generat ample dezbateri la nivel internațional, cu accent pe înțelegerea, definirea și formularea unor strategii pentru combaterea sau prevenirea dezinformării. Complexitatea și natura transnațională a fenomenului, în special în contextul internetului și a platformelor de social media, care nu cunosc frontiere, au subliniat necesitatea unor acțiuni coordonate. Aceste acțiuni implică atât instituții guvernamentale, cât și organizații neguvernamentale, precum și cooperarea internațională între diverse entități precum organismele de reglementare, mediul academic, jurnaliștii, industria privată, organizațiile non-guvernamentale, think-tank-urile și societatea civilă.
Criza de încredere reprezintă un factor-cheie în acest context. Pentru a aborda cu succes dezinformarea, este crucial să identificăm în primul rând cauzele problemei și actorii care răspândesc dezinformarea, fie ei statali sau non-statali. În literatura de specialitate, s-au evidențiat cauze individuale legate de psihologie, sociologie, psihologia maselor și epistemologie, precum și cauze colective, în special legate de criza de încredere în instituții și mass-media.
Conform Barometrului Edelman Trust din 2022, care a inclus peste 36.000 de respondenți din 28 de țări, aproape jumătate dintre cei chestionați consideră că autoritățile guvernamentale și mass-media sunt factori de dezbinare în societate. Acest lucru indică o creștere a neîncrederii în mass-media și în autorități, alimentată de dezinformare și divizare. Această tendință poate fi considerată un simptom al crizei democrației, cu cauze profunde în polarizarea identitară și în criza elitelor.
Barometrul Edelman Trust din 2023, care a acoperit 28 de țări și a implicat peste 32.000 de respondenți, a adăugat în listă factori precum conflictul militar din Ucraina, anxietățile economice legate de inflație și creșterea ratelor dobânzii, criza energetică și schimbările climatice. Aceste presiuni macro au generat temeri individuale și au dus la o scădere a încrederii și la o polarizare mai accentuată în societate. De asemenea, au fost identificate factori precum neîncrederea în instituțiile guvernamentale, lipsa unei identități comune și legăturile sociale fragile ca principale surse de polarizare.
În ceea ce privește încrederea în mass-media, Barometrul arată că aceasta este evaluată în mod mediu (50% nivel de încredere la nivel global în 27 de țări), în timp ce încrederea în social media este scăzută (41% nivel de încredere la nivel global în 27 de țări). Aceste constatări pun în evidență acuzațiile că, în ultimii ani, rețelele sociale nu au reușit să prevină sau să contracareze eficient dezinformarea, sau chiar că au permis activități dăunătoare pe platformele lor.
Potrivit Indicelui Mondial al Libertății Presei pentru 180 de țări, publicat de Reporteri Fără Frontiere în 2022, regimurile despotice și autocratice, care controlează strict fluxul de informații în propriile țări, utilizează această poziție pentru a promova propaganda împotriva democrațiilor și pentru a alimenta diviziunile. Creșterea polarizării în media și dezinformarea contribuie la divizarea internă a țărilor și la polarizarea relațiilor între ele, subliniind impactul negativ al dezinformării asupra societăților.
Manevrele de dezinformare și alte forme de ingerință, fie ele din partea actorilor statali sau non-statali, au accentuat dezbaterile pe subiecte care pot genera dezbinare și polarizare, prin exploatarea vulnerabilităților sociale și promovarea discursului urii. Aceste tactici pot constitui elemente ale amenințărilor hibride și pot pregăti terenul pentru acestea. Astfel, campaniile de dezinformare pot fi folosite ca un instrument în cadrul unor ingerințe externe, și deseori sunt combinate cu atacuri cibernetice, suprimarea informațiilor, manipularea platformelor de comunicare socială și modificarea algoritmilor.
Pentru Uniunea Europeană, aceste practici sunt considerate o încălcare a dreptului internațional și o amenințare la adresa securității statelor. Mai multe documente, precum Cadrul Comun pentru Combaterea Amenințărilor Hibride, comunicatele și strategiile UE, și rapoartele NATO, au subliniat natura destabilizatoare a amenințărilor hibride și necesitatea cooperării pe multiple niveluri în combaterea acestora.
În contextul geopolitic actual, este evident că dezinformarea, văz
ută în contextul războiului hibrid, poate fi contracarată eficient doar prin cooperarea între partenerii euroatlantici, Uniunea Europeană, NATO și statele partenere, precum și prin formate de cooperare multilaterale care implică diverse entități precum organismele de reglementare, mediul academic, jurnaliștii, industria privată, organizațiile non-guvernamentale, think-tank-urile și societatea civilă.
Inițiativele de schimb de informații referitoare la amenințările hibride, inclusiv la dezinformare, precum sistemul de alertă rapidă instituit de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) în 2019 și mecanismul de reacție rapidă la propagandă și dezinformare propus de G7 în 2021, sunt semne pozitive de cooperare în acest domeniu.
În perspectivă, Uniunea Europeană dorește să dezvolte o strategie coordonată pentru a contracara ingerințele externe și amenințările hibride, care să cuprindă atât prevenirea, cât și răspunsurile adecvate la aceste amenințări. Aceasta implică utilizarea de terminologii și metodologii comune, monitorizare și alertă rapidă, schimbul de informații și politici care să asigure adaptabilitatea la schimbările continue în domeniul dezinformării.
Dezinformarea este o problemă în continuă evoluție, iar pentru a o preveni și contracara, este nevoie de un efort colectiv la nivel global, care să implice dezvoltarea educației în domeniul mass-media și al alfabetizării digitale, sensibilizarea publicului, măsuri normative și legislative adecvate, precum și comunicare strategică. Acestea sunt componente esențiale pentru abordarea unei amenințări complexe și tot mai prezente în lumea modernă.
