Descoperiri Arheologice în Banat
Arheologii Muzeului Național al Banatului (MNB) au realizat descoperiri importante pe tronsonul feroviar Timișoara Est – Lugoj. Aceștia au găsit, în premieră pentru acest teritoriu, mai multe cuptoare de purificare a fierului utilizate pe parcursul diferitelor perioade istorice, evidențiind astfel caracterul industrial al zonei înainte de industrializarea modernă.
Populația și Mediul Istoric
Studiile realizate de arheologii timișoreni au demonstrat că, de-a lungul timpului, populația a locuit pe grinduri formate din depuneri aluvionare, între neolitic și secolul al XVIII-lea, în funcție de regimul cursurilor râurilor Bega și Timiș. Această zonă avea o diversitate faunală considerabilă, incluzând atât animale domestice, cât și specii sălbatice, precum castorii și broaștele țestoase, ceea ce sugerează existența unor zone umede extinse. Relația strânsă dintre om și mediu a fost o constantă importantă, demonstrând adaptarea populației la condițiile naturale.
Proiectul de Cercetare Arheologică
Andrei Georgescu, șeful Secției Arheologie din cadrul MNB, a declarat pentru AGERPRES că echipa sa se află în etapa finală a proiectului de cercetare arheologică preventivă de pe culoarul Timișoara Sud – Lugoj. Pe parcursul acestui demers, au fost realizate descoperiri semnificative.
Situri Arheologice Investigate
Pe acest traseu au fost examinate mai multe situri arheologice în localități precum Remetea Mare, Ghiroda, Suștra și Izvin, inclusiv în gara Lugoj. Descoperirile acoperă o vastă perioadă cronologică, începând cu neoliticul timpuriu până în perioada modernă. Printre cele mai remarcabile rezultate se numără un atelier metalurgic din secolul I d.Hr., localizat la Izvin, și o așezare din Evul Mediu la Suștra, unde s-au găsit cuptoare pentru producția de ceramică.
Explorarea Sitului Pădurea Verde
În prezent, cercetările se concentrează pe situl de la Pădurea Verde din Timișoara, unde s-au descoperit urme ale unei așezări rurale datând de acum 2.700 – 2.800 de ani. Aceasta oferă indicii importante despre viața oamenilor din acea perioadă.
Structuri Arheologice și Tehnici de Construcție
În regiunea studiată, caracteristicile geologice limitate au condus la construirea majorității clădirilor prin săpături în pământ. Arheologii au identificat amprente ale stâlpilor care au susținut structuri de locuințe, precum și gropi de provizii și menajere. Asemănările între descoperirile din diverse epoci arheologice subliniază continua adaptare a comunităților la mediul specific din Banat.
Tipologia Locuirii de-a Lungul Timpului
Cercetările desfășurate au oferit informații valoroase privind stilul de viață al populației din zona Banatului. Înainte de modernizarea hidroameliorărilor din secolul XVIII, această regiune era mărunt brăzdată de brațele Begăi și Timișului, ce formau aluviuni și grinduri propice locuirii. Studiile arheologice sugerează un model de ocupare sezonieră, indicând că oamenii nu locuiau continuu pe aceste grinduri.
Concluzia Cercetărilor
În urma investigațiilor, specialiștii subliniază importanța acestor descoperiri în înțelegerea evoluției culturale și economice a regiunii. Arheologii de la MNB continuă explorările și documentarea siturilor, contribuind astfel la valorizarea patrimoniului istoric al Banatului.
Mutări periodice ale populațiilor preistorice
Oamenii preistorici își schimbau locuințele periodic, mutându-se de pe o terasă la alta, adaptându-se astfel mediului înconjurător. Motivele relocării erau variate, incluzând epuizarea resurselor disponibile sau apariția inundațiilor. Deși nu s-a identificat o cauză clară pentru aceste migrații, este evident că locuirile nu durau mult timp, în afară de perioadele Neoliticului și Bronzului Mijlociu, când au fost înregistrate comunități sedentare ce au existat pe parcursul mai multor generații. În majoritatea cazurilor, aşezările de pe grindurile aluvionare erau de scurtă durată, conform datelor prezentate de arheologul Andrei Georgescu.
Cercetări arheologice în Banat
Un aspect semnificativ al cercetărilor desfășurate de Muzeul Național al Banatului (MNB) este descoperirea mai multor cuptoare destinate reducerii minereului de fier, care datează din perioada neolitică până în epoca modernă. Metodele utilizate pentru purificarea fierului sunt notabil similare cu cele din zilele noastre. Având în vedere că nu au fost identificate zone de locuit în apropierea acestor cuptoare, specialiștii considră că acestea reprezentau centre de extracție a fierului.
Inovații în prelucrarea fierului
Arheologul Georgescu a explicat: „Am descoperit cuptoare dedicate reducerii minereului de fier, ceea ce sugerează că minereul era extras ori din zonă, ori adus din alte locuri. Există filoane de minereu în zona mlăștinoasă, iar oamenii puteau separa minereul de pământ, obținând astfel produsul finit. De asemenea, am găsit lingouri de fier, care indică faptul că produsul era destinat comercializării. Există și relații cronologice între complexe, semnalând că extragerea fierului se făcea la intervale sezoniere în această locație.” Georgescu a subliniat că această zonă avea un caracter industrial în perioada preindustrială, fără a fi mai avansată decât alte așezări contemporane.
Descoperiri faunistice și biodiversitate
Cercetările au relevat urme de fauna specifică, inclusiv fosile ale unor specii animale în pericol de dispariție, cum ar fi castorul și broasca țestoasă. „Deși s-au realizat multe studii faunistice, puțin s-au concentrat pe zona Banatului. Totuși, observăm prezența unor specii rare. De exemplu, avem multe dovezi ale prezenței castorului în așezări din Epoca Fierului. În general, animalele domesticite predomină în excavări, iar prezența animalelor sălbatice este destul de rară. Însă, pentru câteva așezări, castorul apare frecvent.” Georgescu a menționat și descoperirea urmelor de cămile în centrul Timișoarei, având în vedere conexiunile comerciale din acea epocă.
Resturi arheologice de interes
În regiunile vestice ale județului Timiș, specialiștii au găsit gropi neolitice, pline cu carcase de țestoase fără picioare, evidențiind că aceste creaturi erau parte integrantă din dieta umană, în special pe timpul verii. Reducerea numărului acestor animale este legată de schimbările climatice și intervențiile antropice, ele fiind actualmente protejate prin lege în România. Drept dovadă, ziua internațională a țestoaselor este sărbătorită pe 23 mai.
Studiile bio-arheologice din zona Dudeștilor
Bio-arheologul Ionela Slejiuc, muzeograf la MNB, a subliniat că cercetările vizează o comunitate neolitică în zona Dudeștilor Vechi, unde au fost descoperite resturi semnificative de țestoase și scoici. „Datorită caracterului mlăștinos al regiunii, neoliticii consumau resursele disponibile. Împreună cu gropile de scoici, au fost găsite și resturi de animale, cum ar fi cerbi și urși. Carapașele țestoaselor erau folosite pentru a confecționa piepteni în perioada romană, iar ele serveau, probabil, și ca vase pentru mâncare în neolitic”, a explicat Slejiuc.
Concluzii despre activitățile de cercetare
Cercetările desfășurate în zona Banatului continuă să ofere informații prețioase despre viața și activitățile populațiilor preistorice din această regiune. Descoperirile de cuptoare, resturi faunistice și dovezi ale practicilor alimentare din trecut contribuie la o înțelegere mai profundă a istoriei umane și a interacțiunilor cu mediul înconjurător. Aceste studii sunt esențiale pentru descifrarea modului în care strămoșii noștri au interacționat cu natura și cum și-au construit viața cotidiană în trecut.
